marți, 8 noiembrie 2011

Stimulii copilăriei


      Câți dintre voi nu și-au adus aminte de copilărie când au simțit un miros anume, un gust anume și ați revăzut locurile în care ați făcut primele năzbâtii?
      Acest articol este dedicat în întregime generației cu cheia la gât, care de mici copii nu au știut de TV (indiferent dacă era color sau alb-negru), internet, telefon mobil și alte gadget-uri cu care sunt dotați copiii din ziua de azi fie din dorința părinților de a ști pe unde sunt și ce fac, fie din dorința copilului de a se afișa că el are cea mai tare chestie la momentul respectiv și că niciunul nu îi este nici măcar egal, darămite să-l întreacă.
      Dar să revin la ceea ce am de povestit/aberat aici.
      Spuneam că fiecare din noi are un grup de stimuli care, pur și simplu aduc nostalgia vremurilor de când fiecare a trecut prin perioada bine-cunoscutei expresii „Lasă că mă fac eu mare!”. Zilele trecute am gustat niște dulceață de gutui (o minunăție!) și, parcă dintr-o dată nu mai vedeam monitorul de 19”, modem-ul, telefonul mobil și tot ceea ce dețin azi pentru a mă deconecta de la realitatea cotidiana, ci am văzut casa bunicii unde am mai mâncat așa ceva cu mult timp în urmă. Simțeam mirosul de ceai, căldura sobei de teracotă și o vedeam pe bunica și pe bunicul meu (care cred că veghează asupra mea și alor mei) care mă priveau cu drag. După ce am înghițit, m-am trezit la realitate și am mai luat o linguriță. Și visul a continuat până când nu a mai fost dulceață de gutui în acea căniță de tablă.
      M-am trezit din transă și mi-am zis: „Bă nene, da' depănările de amintiri sunt mai tari decât orice țigară de aia „frumoasă” sau îmbunătățită!”
      Când mă uit la copiii din ziua de azi, realizez cu stupoare că acești copii sunt copii doar de fațadă pentru că ei nu mai au esența unui copil, ci sunt aproape adulți. De ce? Pentru că mami și tati le pun în mână telefonul mobil (habar nu au să citească și totuși se pricep să trimită mesaje și să facă poze), calculatorul (scrisul de mână cred că va dispărea și atunci cum vom mai ține stiloul în mână ca să semnăm ceva? Cred că vom pune câte un X sau cum se făcea pe vremuri, vom pune amprenta noastră pe un act oficial!), sunt duși la școală și așteptați de părinți, bunici, rude și transportați acasă cu mașina.
      Încotro ne îndreptăm? Asta se dorește a fi globalizarea? Dacă da, atunci nici nu vreau să fac parte din ea.
      Acest progres tehnologic duce la un regres emoțional și social care ne va trimite înapoi în epoca de piatră!
      Am cam terminat de aberat pe ziua de azi. Spune-mi, ce stimuli îți aduc aminte de copilărie și ce îți aduci aminte?


Numai bine!

Niciun comentariu: