Dragă Moș Crăciun

      Anul ăsta, recunosc (căci nu îmi e rușine să recunosc) nu am fost prea cuminte și, drept urmare, nu mă aștept să primesc ceva material cum îmi doream când aveam câțiva ani.
      Pentru la anul, am mai multe dorințe care nu mă privesc strict pe mine, ci pe întreaga națiune.
      Mai întâi, mi-aș dori să se deștepte poporul român din acest somn și să își aducă aminte de păcatul pe care l-am săvârșit în 25 decembrie 1989: execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției acestuia. Acel tribunal s-a crezut mai tare decât Dumnezeu și a dispus să fie omorât tocmai în Ziua de Crăciun. Și nu e de ajuns să își aducă aminte de acel păcat, ci să încerce să repare greșeala făcută.
      Apoi, aș vrea ca cei care ne conduc să nu mai povestească despre noi ca fiind niște cifre, ci ca oameni care muncesc pentru bunăstarea proprie și pentru alții. Românul care nu mai are loc de muncă să lase paharul de la gură și să facă ceva pentru țara în care trăiește. Dacă mă crezi, dragă Moșule, (și bănuiesc că știi mai bine decât mine) numărul alcoolicilor a crescut din '90 încoace. Din oameni care au ceva de oferit, au ajuns oameni cărora trebuie să li se ofere. Nu vreau să fiu considerat un comunist, dar nu e mai bine când mănânci o pâine de pe vatră? Nu e mai bine când mănânci o legumă sau un fruct din propria grădină și nu îl cumperi de la greci, turci sau alte nații? Nu e mai bine să închini un pahar de țuică sau vin, după caz, decât să dai banii pe cine-știe-ce făcături? Nu e mai bine să colinzi în limba ta decât acel răsuflat „Jingle Bells”?
      Iată un colind pe care l-am descoperit și mulțumesc pe această cale user-ului care l-a încărcat pe server-ele trilulilu:


Corul Barbatesc din Finteusul Mare -Colind -

      Ascultă și ia aminte, dragul meu cititor!


      Îi mai cer Moșului un singur lucru: să îi lumineze pe cei care nu-s luminați, să-i înfrâneze pe cei desfrânați, să-i aducă pe calea cea dreaptă pe cei care s-au rătăcit și multă sănătate tuturor!

      În încheiere aș vrea să îți urez ție, familiei și celor dragi ai tăi multă sănătate pentru că așa cum spunea Schopenhauer „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic”, împlinirea tuturor dorințelor, iar lumina care a vestit Nașterea Mântuitorului nostru să lumineze inimile și mințile tuturor pentru ca să ne putem aduce aminte cine suntem și de ce suntem aici!


CRĂCIUN FERICIT!



Nicolae Furdui Iancu - Noroc sa deie Dumnezeu

Revoluția din 1989 - după 22 de ani

Promusica - Timisoara

Vali Sterian - Vino Doamne

      Cu aceste două piese încep acest articol. Ascultă-le cu foarte mare atenție și reflectează la ce se spune acolo! Gândește-te un pic la coșmarul prin care au trecut mii de tineri, unii din ei fiind uciși. Din cei uciși, o parte au fost îngropați la fel de brutal precum au fost uciși, alții au fost uciși, incinerați și cenușa lor a fost aruncată la canalizare! Așa s-a procedat la Timișoara.
      Cine a tras? Cine a dat ordinul să se tragă? Chiar era nevoie de un asemenea măcel? Oare cel care a dat ordinul să se tragă nu s-a gândit nici măcar o clipă că practic, își omoară semenii (dacă nu frații); omoară părinți care au lăsat în urmă copii, omoară copii care lasă în urmă părinți, omoară tot ce se poate omorî și lasă în urmă teroare! Ăștia au fost adevărații teroriști! CEI CARE AU APĂSAT PE TRĂGACI!


Imaginile vorbesc de la sine:












      Ar mai fi multe video-uri de expus, dar e mult prea multă informație și nimeni nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în culise, cine trăgea sforile și cine stătea liniștit. Ce e drept, se știa cine avea de suferit: poporul român.
      Atunci s-a produs acea eliberare de sub jugul comunist, dar în opinia mea, s-a mai produs și o scindare a poporului român! Când spun scindare, spun că poporul român nu e așa de unit precum ar trebui să fie, tot ceea ce contează e păpica și plasticul ce-l pune pe pâine iar în rest să moară capra vecinului și dacă nu moare capra, să moară vecinul, că de capră are el nevoie!
      După 22 de ani de democrație prost înțeleasă și prost aplicată, am ajuns să avem de toate... pe raftul magazinelor. În buzunare ne bate vântul, la fel și în portofele. Unii afișează la televizor cu nonșalanță  ce fac atunci când nu ar trebui să fie nimeni prin preajmă, alții se fălesc cu averile pe care le au. Unii merg cu mașinile doar ca să se afișeze că au o mașină cu care nu pot merge nici la WC-ul public din centru (la ce drumuri sunt la noi... no comment).
      Cei care au pus mâna pe putere în acel decembrie '89, au reușit să transforme o țară în care nu cred că se murea de foame și oamenii nu erau chiar așa de stresați într-o țară în care crima pornită de la un pahar în plus și o vorbă spusă aiurea face legea. Știrile de la ora 5 nu mai sensibilizează pe nimeni, ba mai mult, inspiră pe cei ce vor să devină „celebri”.
      Românii sunt mai stresați, mai mașini.
      Huiduiți-mă dacă spun neadevăruri!
      Ca să închei într-o notă puțin mai veselă, pot spune că la un an și aproape 3 luni eram un revoluționar! În pătuțul în care îmi făceam veacul (și pe care l-am rupt de nu știu câte ori sărind în el) strigam „JOS COMUNISTU' !” Ai mei se uitau la televizor și urmăreau Revoluția. Când mă auzeau, nu știau cum să mă mai oprească să nu cumva să aibă probleme din cauza mea.
      Așa arătam eu atunci:

      Cum arăt acuma? Hai să povestim despre altceva, ok?
Succesuri, că noroc au toți proștii!

Găinilor le place plasticul pe pâine

      Mai nou, cică, lucrez pentru „o companie multinațională”, dar nu mă încălzește cu absolut nimic treaba asta, ba chiar mai mult am și răcit lucrând în cadrul acestei companii.
      Cum am ajuns să mă îmbolnăvesc (din nou), e simplu. Imediat vă spun rețeta:

• se ia un angajat nou de la raionul lactate fără echipament de protecție;
• se ia un angajat mai vechi de la raionul congelate cu nervi și chef să demonstreze șefului că se poate;
• se ia o cameră frigorifică unde temperatura e musai să fie de -20 de grade Celsius

      Mod de preparare:

1. angajatul vechi cheamă angajatul nou pentru ajutor cu marfa în camera frigorifică;
2. odată ajunși în camera frigorifică, angajatului nou i se face promisiunea că cele 4 ore pe care le are de lucru în ziua respectivă le va petrece în mare parte în congel;
3. angajatul vechi se ține de promisiune în timp ce angajatul nou nu știe cum să facă să iasă dracului de acolo pentru că deja îngheață până și transpirația pe el;
4. se iese de la congelator cu foamea în stomac și cu promisiunea dată pe jurat că ultima oară când angajatul nou va mai intra în congelator, va fi atunci când va fi țeapăn;
5. se lasă acest cocktail să se matureze timp de 3 zile, timp în care angajatului nou nu i se oferă un echipament de protecție.
6. et voila! Boala s-a instalat! Spor la vindecare!

      Dar să lăsăm rețeta perfectă de a răci în 3 zile și să mă întorc la ce am scris în titlu. Ziceam că găinilor le place plasticul pe pâine.

      În primul rând, să definim termenii „găini” și „plastic pe pâine”.

          - Găini = clienți nesimțiți care: - își fac cumpărăturile și lasă articolele cumpărate pe cine-știe-care raion;

                                                           - compară România cu țările din vest în ceea ce privește civilizația, dar să nu cumva să facă vreo schimbare în comportament că le și cad organele genitale (doar nu vrei să dispară prostia, nu?);

                                                           - cumpără plastic pe pâine.

          - Plastic pe pâine = exact alimentele nesănătoase. Exemple: margarine (care sunt de diverse mărci și pentru diferite scopuri exact ca și cremele pentru femei), lapte de soia, lapte, frișcă etc. de tip UHT, iaurturi pentru copii în care sunt pompați emulgatori (acele E-uri de care toți fugim), brânza topită, și alte produse din gama lactatelor și nu numai.

      Dacă nu mă credeți, v-aș invita un pic în această vestită companie multinațională să observați cum găinile își cumpără plastic de pus pe pâine în cantități destul de mari.

      N-am nicio treabă pentru că sunt banii și sănătatea lor. Însă tot pe banii și sănătatea lor se vor mai întâlni cu mine măcar o dată. Nu sunt eu vreo copie a vreunui sfânt, dar voi fi un cadru medical și de aici trageți concluziile.

      Și ca să vă povestesc cum e, povestea vine cam așa: îmi puneam marfa la raft și dintr-o dată mă văd înconjurat de găini care nu mai aveau mult și mă călcau în picioare. E normal? E frumos? E etic?

      Vă las pe voi să răspundeți!

Cineva mi-a sugerat să renunț la acel „Numai bine!” pe care îl puneam la fiecare final. O să fac un experiment. Voi pune replica de mai jos și dacă vă va place asta mai mult decât cealaltă, atunci asta va rămâne.

Succesuri, că noroc au toți proștii!

Răsăriții

      Mai devreme am intrat pe site-ul unui ziar local să văd ce s-a întâmplat deoarece era un nor de fum destul de evident cât să spună că pe undeva este un incendiu.
      La această oră, pompierii încă mai luptă cu flăcările.  Tot ce pot spune e că îmi pare rău pentru nenorocirea ce s-a abătut asupra caselor oamenilor și sper ca aceștia să poată să își repare casele.
      Să lăsăm această știre și să povestim despre un comentariu răsărit venit din partea unei anume Corina care sună cam așa: 

„Traim in Romania. Numai aici se poate intampla astfel de lucruri. Sa ajunga pompierii dupa 30 min de la anunt. Sa mai stea inca 24 de minute sa alimenteze masinile si sa porneasca primul tun dupa 26 de minute, iar alte 2 tunuri dupa 15 min. Am fost la fata locului cand au ajuns pompierii a treia casa nu ardea, dar din cauza dotarilor si........ (nu vreau sa fiu rautacioasa)bietii oameni au ramas pe drumuri in pragul sarbatorilor. Dumnezeu sa le dea putere sa mearga mai departe. Trebuie trasi la raspundere”

Sunt multe alte comentarii „răsărite” care inundă site-urile de știri și mai ales articolele de știri în care sunt tratate evenimentele care necesită urgențe (fie ele medicale, incendii sau alte nevoi - nu mai zic de poliție pentru că nu o să văd vreun polițist făcând vreo urmărire în viteză pe vreo „autostradă” din România).

Ca să comentez comentariul respectivei respectabile Corina, voi începe prin a spune că trebuie să se mulțumească că măcar au putut ajunge și în limita dotărilor, nu au stat cu mâinile în sân așa cum probabil ar fi făcut dânsa. Un alt aspect e acela că sunt băiețașii cu mașini modificate, care în mândria lor că au mașină de Spania nu lasă autovehiculele de urgență (salvare, pompieri, poliție etc) să treacă. Nu cunosc motivul, dar o să încerc să aflu pentru voi.

Majoritatea sunt șoferi care au uitat că au fost cândva pietoni și că, la rândul lor, au incomodat alți șoferi. Nu înțeleg această mentalitate. E egal cu aceea în care uiți de unde ai plecat! Partea haioasă e că exact aceiași oameni când vor fi în necaz vor tăcea și vor ști să stea cuminți. O parte din ei vor reflecta de unde au plecat și unde au ajuns.

Mi-aș dori ca asemenea comentarii să nu se mai posteze pentru că acei oameni care le postează se fac de rușine. Cred că aș râde și cu MS-DOS-ul de ăștia când am să îi văd cu mașina de pompieri după ei ca nu cumva să ia foc în urma unei combustii spontane. Ăștia-s tâmpiți!

Mai era un răsărit care compara România cu U.S.A. Ăla e vreun pupincurist de-al Piratului care, și el la rândul lui pupă în cur americanii.

Oameni buni, nu comparați România cu alte țări! Așa cum alte țări nu sunt România, așa nici România nu e alte țări!




Treziți-vă și puneți mâna și munciți aici în țară, nu la străini! Casa voastră se dărâmă și pe-a altuia o ridicați! Treziți-vă! Atât vă zic!




Numai bine!

Întoarcerea țăranului

      Nu vreau să crezi că am pus titlul cu scopul de a plagia un colind (dacă mi-e permis să-l numesc astfel) al Măriei Sale Țăranul Român și Făcătorul de Țară. Departe de mine acest gând pentru că nu mă consider ca majoritatea care copiază pe față cu o nemărginită nesimțire.
     Ascultând piesa asta realizez că o parte din români încă mai țineau la tradițiile și obiceiurile pe care le-au moștenit, cu care au crescut, pe care le practică și față de care au datoria solemnă de a le transmite și generațiilor ce vin din urmă.
      Din păcate, apare o discrepanță vizibilă din Lună între românul de la sat și românul de la oraș. Nu știu dacă e normal să fie așa pentru că suntem același popor.
      Țăranul (și nu folosesc acest termen ca să definesc acea pătură a populației care e incultă) a fost mereu omul de bază al țării (doar nu degeaba îi spune țăran), dar care a fost mereu umilit de cei care știau mai multe și care aveau mult mai mulți bani decât el (mai ales de aceștia).
      De câte ori ascult această piesă, de fiecare dată îmi imaginez un om simplu de la sat care își respectă cu SFINȚENIE obiceiurile și tot de atâtea ori stau și mă întreb dacă ne e rușine să afirmăm că suntem români, dacă simplul țăran român e de vină că noi importăm sărbători americane (Haloween-ul, Crăciunul și Paștele american, Sf. Valentin etc. măcar e bine că ne aducem aminte că 1Decembrie e Ziua Națională a României că altfel sărbătoream inclusiv 4Iulie; nici nu mă miră la cât de mult pupăm în cur americanii), dacă din cauza țăranului român lăsăm portul popular și cântecele autentice (de la mama lor) pentru portul de cocalar și pițpoancă și pentru maneaua autentică a lui Guță, Cârnaț, Cercel, Minune etc, dacă din cauza țăranului român uităm de glie și plecăm să ștergem bătrânii de prin Uniunea Europeană la cur și uităm de bătrânii noștri care se sting de inimă rea și de bolile care îi macină și lista mai poate continua.
      Începem să uităm că suntem români și asta mă întristează. Eu mereu voi fi mândru de faptul că „Tatăl meu a fost cioban,/ Bunicul meu a fost Traian”, mereu voi fi mândru că sunt bistrițean și de faptul că în Bistrița asta pe care lumea o uită s-a născut la 1848 poezia „Răsunetul” de Andrei Mureșanu, care ulterior a devenit IMNUL NAȚIONAL pe care Marcel Pavel și-a permis (laba la banii lui) să îl modifice după bunul lui plac!
       De ce ne negăm originile? De ce nu putem să fim noi înșine, ci să-i copiem pe alții? Oare cei ce au murit în primul război mondial sub deviza „PE AICI NU SE TRECE”, au murit degeaba? Tind să cred că da! Pentru că nimeni nu știe (mă refer la cei ce au ieșit de pe băncile școlii) ce s-a întâmplat atunci și nu le sunt recunoscători pentru faptul că vorbesc aceeași limbă cu cel din Țara Românească, Moldova, Transilvania și Bucovina și pentru că avem o țară cu tot ceea ce ne trebuie.
      Am susținut, susțin și voi susține sus și tare că România nu are nevoie de Uniunea Europeană, ci mai degrabă Uniunea Europeană are nevoie de România!
      Înainte de a încheia aș vrea să îmi cer scuze că acest articol nu a fost postat de 1Decembrie când toți ipocriții și redușii mintal au la „avatar-e” steagul României și urează prin intermediul status-ului „La mulți ani, Zimbabwe!” (sau Congo, după caz). Și aș mai dori să adresez sincere urări de sănătate tuturor românilor cărora nu le e rușine că sunt români, care speră la un viitor mai bun al României și care își aduc aminte de sacrificiile făcute de eroii primului război mondial.
      În încheiere, aș vrea să supun atenției tale 2 piese care înseamnă foarte mult pentru mine:







Numai bine!


EDIT:
Aș vrea să-i mulțumesc marelui poet Adrian Păunescu pentru minunatele versuri scrise pentru melodia cu care acest articol începe!