Căci ne speriem de ce vedem!
România zace-n sânge
Și nimeni, nici măcar n-o plânge!
Peste-un timp nu va mai fi
Aceeași țară ce o știm.
Cu toții vom pleca de-aici,
În urmă vor rămâne prunci,
Ai noștri prunci care tot mor
De dorul părinților.
Și familii dezbinate
Și copii traumatizați
Care, însă, din păcate
Părinții-și văd carbonizați.
Copii lăsați fără control
Și-s căutați de INTERPOL.
Părinți alcoolici nu se-ndură
Să ia paharul de la gură,
Să dea copiilor căldură
Ca ei să prindă dragoste, nu ură!
Și ca să mai dea pe-acasă,
Nu să zică "Lasă, lasă"...
Prostul gust se preamărește.
Până unde se va merge?
România-i înjunghiată, mișelește,
Pe la spate. Iar tâlharul fuge.
Pe unde oare se va duce?
La ce fapte va recurge?
Ridicați-vă români!
Căci vine iarăși ziua voastră!
Nu doar priviți cum alți nebuni
Vă fură pâinea de pe masă!
Întrebați-vă retoric chiar,
Dar să îmi răspundeți sincer:
Cine vreți să vă conducă
Spre un viitor mai liber?
Cine vreți să vă aducă
Pace și un colț de cer?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu