Hârtii şi iar hârtii

      Birocraţia e un lucru care a pus stăpânire pe România încă de la primii zori ai aşa-zisei "democraţii".
      Din punctul meu de vedere, birocraţia e un mod inutil de a crea locuri de muncă din ce în ce mai nesănătoase şi mai enervante pentru muritorul de rând mai ales când incompetenta din spatele ghişeului îşi rezervă dreptul de a te servi sau nu.
      Sunt destule cazuri în care există oameni pe post de microbus pentru hârtii navetiste (adică se plimbă cu cel puţin/mult o hârtie de la un ghişeu la altul), iar ăştia se împart în două categorii: funcţionarul însărcinat special cu aşa ceva şi muritorul de rând.
      Pe oriunde te duc paşii, să nu uiţi, dragul meu cititor că tu nu eşti un om, o persoană sau cineva anume, ci pur şi simplu eşti o hârtie care, eşti plimbată peste tot să fi tatuată cu ştampilele tuturor instituțiilor posibile şi imposibile.
      Domeniul în care birocraţia ar trebui să fie diminuată la minimum, este sănătatea! Bietul om poate muri oriunde şi se împute acolo dacă numele lui nu apare pe nicio hârtie. Şi trebuie atâtea acte... De ce? Şi mai ales de ce trebuie să umble pacientul după toate? Există un sistem informatic prost conceput şi prost administrat. Pur şi simplu s-a renunţat la scrisul pe hârtie şi trecerea în catastife, dar s-au modernizat cu calculatoare care ţin minte în locul nostru (mâcar atât că şi aşa mulţi din cei ce le folosesc habar nu au să folosească sistemul).
       Administraţia publică e un dezastru total! Birourile sunt ticsite de ţaţe care se dau drept cucoane şi pretind calmul tău ca să ce? Să te enerveze până la refuz şi să faci şi o hipertensiune sau un diabet pentru o greşeală de-a lor sau pentru simplul fapt că se enervează explicându-ţi de 3-4 ori aceeaşi treabă. Dacă le e lene să explice, măcar să arunce (că ele nu dau, ci aruncă şi îţi transmit mesajul "da, ok, stau pe banii tăi aici la lucru, deci nu mă deranja”) un material tipărit cu actele de care ai nevoie.
       Şi cum spuneam mai sus, cu toţii suntem hârtii de toate dimensiunile. După ce expiră aceste hârtii, vom fi reciclaţi. Unii redevin coli pentru imprimante, alţii o să aibă ghinionul să devină hârtie igienică peste care se aruncă cerneală inutil (așa definesc eu tabloidele). Părerea mea e că mai toţi suntem folosiţi pe post de hârtie igienică deoarece românul, în absenţa hârtiei igienice spcial destinate scopului pentru care a fost fabricată se foloseşte şi de clasicul ziar sau de ziarele tabloide.
        Avem nevoie de o revoluţie, fiindcă nu se mai poate!


        Numai bine!