Ieri am fost martorul unui vis pe care l-am avut și trăit cu ochii deschiși într-una din sălile de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor.
De ce spun vis și nu realitate? Motivul este cât se poate de simplu: am văzut talentul care înflorește precum o floare, dar nu știu cât va mai rezista acel talent înflorit în condițiile în care tineretul din ziua de azi nu mai gustă muzică de calitate.
Am văzut copii de la clasa I până la aXII-a. Am fost vrăjit pur și simplu de ceea ce pot face copii pe care în fiecare zi îi văd cu instrumentele muzicale după ei. E minunat să vezi cum talentele se cultivă și cresc, dar din păcate se pierd fie din cauza exprimată mai sus, fie din cauză că pur și simplu nu se simt în elementul lor în momentul în care vor trebui să ”gâdile urechile” celor ce îi înconjoară.
Am rămas surprins de vocile ce au umplut sala de sunete cristaline (care se aud NUMAI O SINGURĂ DATĂ ÎN VIAȚĂ) și inocente, voci inocente și neprihănite.
După cum vezi, dragul meu cititor, probabil că ridic pe un piedestal talentul tinerilor din ziua de azi. Da, îl ridic! De ce? Pentru că pur și simplu merită ridicat, șlefuit și valorificat ca atare fără doar și poate! Mulți sunt ignoranți în ceea ce privește un instrument (cum am fost eu cândva și pentru treaba asta să-mi fie rușine), unii sunt ignoranți în ceea ce privește valorile morale ale poporului din care se trag și pe care îl hulesc fără de milă iar unii sunt ignoranți în ceea ce privește simpla păstrare a curățeniei și a bunului simț.
Ridic acești tineri pe piedestale înalte și mă înclin în fața lor pentru că ei vor fi cei care vor forma elita și se vor alătura monștrilor sacri de azi.
Am fotografiat acești tineri plini-ochi de talent ca să îmi aduc aminte de ei pe mai târziu. Din păcate, nu voi posta vreo fotografie nici aici, dar nici pe profilul meu de facebook deoarece nu apar și eu în poză.
Pe mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu