Telenoveaua și maneala

      Reprezentantele sexului frumos o să arunce cu ouă stricate după mine după ce o să citească această postare, dar n-am ce să le fac pentru că ăsta e blogu' meu și sunt ideile mele care sunt postate aici.

      Telenoveaua și maneala sunt două elemente de atac atunci când vine vorba de atacul la integritatea morală a populației a căror efect este... devastator.

      Mai întâi să clarific cele două concepte enunțate în titlu, pentru a nu crea neplăceri.

      Telenoveaua reprezintă acel program emis pe posturile TV (ce bine că am uitat de telecomandă) care se încadrează în categoriile: 

• romance, nicidecum program de dragoste (că altfel le puneau cu 18+ și era mai bunasoală treaba);
• reality show mioritic, nicidecum program din viața reală care de fapt nu e reală ci regizată un pic (gen Noră pentru mama, Mireasă pentru fiul meu etc.; sunt sinonime expresiile, nu-i așa?, Ochii din umbră și infidelități de tot felul), emisiuni în care acel semnal de test cu frecvența de 1kHz (pe românește, bipu' ăla) e difuzat pentru a masca „excesul de cultură” de care dau dovadă protagoniștii poveștii în momentul în care apar situații conflictuale iminente;
• emisiuni care nu își au niciun rost a fi emise în eter, ba chiar mai mult poluează atât electromagnetic cât și intelectual prin simplul fapt că pe sticlă apar niște clovni (de aia lumea nu se mai duce la circ, pentru că pe TV e circ pe gratis din plin).

      Maneala reprezintă acel gen muzical promovat din plin pe tapraf tv care nu poate fi asemănat cu maneaua originală. Crede-mă pe cuvânt când spun că maneaua originală suna mult mai bine decât ce aud azi (e o diferență dintre a auzi și a asculta: de auzit, aud orice, dar când ascult deja se schimbă cu totul datele problemei). Tind să cred că tapraf tv a fost creat de studenti inapți să-și treacă examenele la facultate și au avut bani de investit în echipamente cu care să promoveze acest jeg muzical, cu care au reușit în mare parte să cam prostească populația.

      De la asemenea elemente se schimbă comportamentul părinților (pentru că și ei se uită la TV cot la cot cu copiii lor), părinți care, involuntar vor schimba și comportamentul copiilor și vor crea acei copii de fațadă despre care am povestit în postarea trecută. Pentru cei ce nu au chef să citească, le spun că acei copii de fațadă au telefoane mobile deși nu știu citi, se duc în locuri special amenajate de joacă, de exemplu, apartamente etc., copii luați de la școală cu mașina de către părinții lor, nu oricum și nu le este  promovată ideea de mișcare care e vitală creșterii și dezvoltării armonioase. Într-un cuvânt, generația Ben 10 și Hanna Satana Montana.

      Pentru unii pare ridicol ce am scris aici, dar de fapt, e o problemă gravă pentru că nimeni nu mai știe de o muzică bună sau un documentar (măcar să folosească eficient energia electrică pe care o consumă oricum). Prin acest post o să mai trag un semnal de alarmă în speranța că într-o zi ne vom trezi la realitate și vom vedea cât de mult avem de recuperat datorită ignoranței multora dintre noi.

      Și ca o vorbă de duh, sunt de acord că metodele vechi de a da educație unui copil sunt mai eficiente decât ceea ce ne recomandă psihologii din ziua de azi. Telefonul copilului e folosit cam abuziv de copiii care au ce mânca, cu ce se îmbrăca și părinți care le vor doar binele.

Numai bine!