Remember '89

      Demisia lui Raed Arafat a cam încins spiritele în țară. Ciudat e că pentru un moment am avut senzația că revăd episodul lui decembrie 1989. Țin să menționez că în decembrie 1989 aveam doar un an. Și totuși, de la o persoană au fost declanșate evenimentele din 1989 de la Timișoara.
      Mai devreme am văzut la televizor ce s-a strigat și am avut senzația că retrăiesc acele evenimente, acele emoții. Sunt ciudate acele senzații de deja-vu, înfricoșătoare aș putea spune.
      Cam aceleași lozinci erau strigate și în decembrie 1989: „Libertate!”, „Armata e cu noi!” etc. Românii cu mai multă experiență de viață au înțeles că nu e un sistem democratic în România, ci un sistem corupt! E un sistem în care 'Nea Băse dictează iar Boculete execută fără „doar și poate”.
      În momentul în care a murit tatăl primului ministru, el a sfătuit să se ducă acasă și să își îngrijească părinții. Eu îl întreb pe domnul premier Emil Boc: CU CE? Abia au părinții putere să își susțină odraslele pentru a urma o facultate și a ajunge mai bine decât ei. Cu ce să ne îngrijim părinții când pensia lor ai tăiat-o cu cel puțin 25% din suma pe care o primeau? Cu ce să ne îngrijim părinții când nici nouă nu ne ajung banii de la o lună la alta?
      Se zice că România trebuie să intre în standardele UE, dar din punctul de vedre al politicienilor trebuie să intre doar la capitolul „Cum îl facem pe pălmaș de bani?” Nu e frumos și nici logic. Vom ajunge să facem credit la bancă pentru a ne plăti utilitățile!


     Să vă fie rușine, DEMAGOGILOR!