DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

      Mi-am permis să adopt titlul cunoscutului Imn Național pentru că sunt mândru că sunt român, că sunt locuitor al Bistriței și că Bistrița este orașul meu natal.
      Un apel la non-violență vreau să fac înainte de a începe să comentez sentimentul care mă încearcă. Poate am să ies și eu în stradă ca să îi susțin pe cei care ies pe stradă și își cer partea lor de târg ce nu a fost respectată.
      De ce spun târg? Pentru că e simplu: ei își fac reclamă pentru ca noi să le dăm lor votul nostru. Noi le dăm votul, dar ei nu ne dau ce ne-au promis. E ca și cum ai merge la magazin, ai da banul și cel din spatele tejghelei nu îți mai dă marfa sau, în cel mai fericit caz, îți vâră sub nas ceva care nu corespunde cerințelor tale. Eu cred că 22 de ani ne-au fost de-ajuns. Poporul român a îndurat prea multe. Îi susțin pe cei care ies în stradă și strigă.
      În sfârșit s-au deșteptat românii! Ceea ce am scris mai înainte s-a îndeplinit. Pur și simplu am rămas fără cuvinte când am văzut că primele proteste spontane ale populației au început să se încropească și ia amploare.
      Inițial, am avut senzația că voi avea un deja-vu (luați aminte decembrie '89), dar m-am înșelat! Forțele de ordine nu au absolut nimic cu nimeni atâta vreme cât protestul e pașnic și așa sper să fie. E îmbucurător că cei care au protestat, au ieșit în stradă, au scandat și și-au spus oful au făcut acest lucru fără a vandaliza și a provoca forțele de ordine.
      Ciudat e că la noi, în Bistrița, nimeni n-a avut nicio treabă cu păstrarea liberă a carosabilului. Doar în București, Jandarmeria s-a preocupat ca bulevardul Magheru să fie liber circulației. Mă întreb de ce?
      Fac un apel tuturor românilor care citesc acest articol:
 - Dacă aveți de ieșit în stradă, ieșiți că nimeni nu vă face nimic.
 - Dacă aveți de strigat ceva, strigați că de-aia v-a dat Dumnezeu gură și voce ca să strigați și nimeni nu vă poate închide gura cu nimic!
 - Dacă sunteți pașnici, nu vă face nimeni absolut nimic!
 - Deci, haideți români să împlinim îndemnul imnului național, să vadă cei de sus că există și cei de jos și că cei de jos or fi ei jos, dar sunt mulți!
      Îmi mai permit să citez din poezia lui Vasile Alecsandri o strofă care face apel la unitate:
 „Unde-i unul, nu-i putere
  La nevoi și la durere.
  Unde-s doi, puterea crește
  Și dușmanul nu sporește!”

      Vă las să ascultați Imnul Național și Hora Unirii și apoi să trageți concluziile.

Cantece Patriotice - Hora Unirii




IMNUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI - Desteapta-te Romane ! (muzica: Anton Pann, versurile: Andrei Mureșanu)


 Numai bine!

Remember '89 partea a 2-a

      Veniți cu noi
      Ca în 22!

      Nu vă fie frică
      'Nea Băsescu pică!

      Un Pitic și cu un Chior
      Și-au bătut joc de popor!

      Aceste lozinci s-au strigat azi pe lângă cele din 1989. Tind să cred că Băsescu își va încheia mandatul mai repede decât credea. De ce? Lumea deja nu mai e mulțumită. A înghițit prea multe.
      Acum mă uit la televizor și sunt uimit. E un deja-vu. La televizor se fac transmisiuni în direct cu protestele din Piața Universității din București. Sunt solidar cu cei ce strigă acolo.
      Istoria se repetă. Decembrie 1989 s-a mutat în Ianuarie 2012. Să sperăm că nu vor exista morți care nu trebuie să moară, fapte care nu trebuie făcute și ascunse de opinia publică.
      Acum stau cu ochii pe televizor ca pe butelie pentru a vedea ce se întâmplă mai departe. Deck-ul pe care îl dețin, face un maraton de înregistrare - sper să mă țină capurile de ștergere și înregistrare.
      Lumea huiduie, lumea se îmbrâncește și lumea vrea să rămână în stradă! Oamenii nu vor să plece acasă îmi aduc aminte de acea lozincă: „Noi de-aicia nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu ne câștigăm / Libertatea noastră!”
      Vă las să vă uitați și voi la televizor. Pentru prima oară am senzația cănu tâmpește pe nimeni, deși fiecare interpretează cum dorește informația.


      Închei prin a spune: JOS BĂSESCU!!!

Remember '89

      Demisia lui Raed Arafat a cam încins spiritele în țară. Ciudat e că pentru un moment am avut senzația că revăd episodul lui decembrie 1989. Țin să menționez că în decembrie 1989 aveam doar un an. Și totuși, de la o persoană au fost declanșate evenimentele din 1989 de la Timișoara.
      Mai devreme am văzut la televizor ce s-a strigat și am avut senzația că retrăiesc acele evenimente, acele emoții. Sunt ciudate acele senzații de deja-vu, înfricoșătoare aș putea spune.
      Cam aceleași lozinci erau strigate și în decembrie 1989: „Libertate!”, „Armata e cu noi!” etc. Românii cu mai multă experiență de viață au înțeles că nu e un sistem democratic în România, ci un sistem corupt! E un sistem în care 'Nea Băse dictează iar Boculete execută fără „doar și poate”.
      În momentul în care a murit tatăl primului ministru, el a sfătuit să se ducă acasă și să își îngrijească părinții. Eu îl întreb pe domnul premier Emil Boc: CU CE? Abia au părinții putere să își susțină odraslele pentru a urma o facultate și a ajunge mai bine decât ei. Cu ce să ne îngrijim părinții când pensia lor ai tăiat-o cu cel puțin 25% din suma pe care o primeau? Cu ce să ne îngrijim părinții când nici nouă nu ne ajung banii de la o lună la alta?
      Se zice că România trebuie să intre în standardele UE, dar din punctul de vedre al politicienilor trebuie să intre doar la capitolul „Cum îl facem pe pălmaș de bani?” Nu e frumos și nici logic. Vom ajunge să facem credit la bancă pentru a ne plăti utilitățile!


     Să vă fie rușine, DEMAGOGILOR!

Începutul temutului sfârșit

      La mulți ani! Bine v-am găsit în acest nou an! Fie ca anul ăsta să fie un an mai bun decât cel precedent iar Bunul Dumnezeu să vă lumineze mintea pentru ca deciziile pe care le luați să fie cele mai corecte!
      Lăsând urările la o parte, trecem la lucruri ceva mai serioase. Deci, pe cai că se filmează!
      Că cică da. Ăsta e anul în care vine cataclismul peste noi sau ăsta e anul în care binecunoscutul calendar mayaș se termină (adică nu au mai putut ăia să mai prezică ceva după 2012).
      Dacă e să fie așa, înseamnă că de ceva vreme trebuia să se întâmple ceva. Chestiile astea nu se întâmplă într-un singur an. Pământul nu își face de cap într-un singur an iar în secunda următoare totul e ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să fim serioși!
      Partea cea mai tristă e că sunt destui care cred că în 2012 vine sfârșitul! Unii chiar lasă averea celor care fac propaganda cu sfârșitul lumii. Alții care vor să nu vadă ce se întâmplă, se sinucid și cu asta s-a terminat! Până la Apocalipsă mai este și cred cu tărie că eu am să ajung oale și ulcele până o să apuc să văd această Apocalipsă.
      Săpând un pic internet-ul am dat de ceva informații destul de interesante și care, trebuie să recunosc, m-au lăsat cu gura căscată!
      Prima chestie e că mayașii au făcut preziceri destul de exacte asupra anumitor evenimente ce au avut loc. Tot mayașii au fost cei care au reușit să măsoare cu o precizie destul de mare durata unui an. Ca să îți dovedesc, asta am găsit aici:

„Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.”

      Deci mayașii au reușit să pună la punct lucrurile pe care noi azi le avem de-a gata. Dacă întrebăm pe cineva despre ei, nimeni nu prea știe ce să ne zică. Asta e altă poveste pe care nu am de gând să o dezbat aici. Poate într-un alt post.
       A doua chestie e că sunt destul de multe personaje mai dubioase care totuși spun și ele că în urma unui fenomen astronomic ce are loc la un interval foarte mare vor apare schimbări în interiorul planetei. Răspunsul meu? VOM TRĂI ȘI VOM VEDEA! Până atunci îmi văd de ale mele și am să râd puțin de cei ce cred în chestia cu temutul sfârșit al lumii.
       Într-adevăr, e destul de terifiant să te gândești la chestia asta, dar suntem prea mici și prea slabi să putem ține piept unei inundații sau a unui tzunami, darămite cataclismelor care ar urma unei schimbări rapide de poli magnetici. Și din moment ce l-am luat pe „dacă” în brațe, ar fi un pic cam târziu să ne căim pentru păcatele pe care le-am săvârșit pentru că întotdeauna o să existe oameni care o să fie sceptici și vor continua să-și facă făcutele.
        Așadar, oameni buni! Nu mușcați toate gogoșile ce vi se aruncă prin intermediul media până ce nu ați trecut prin filtrul rațiunii și ați interpretat corect acea informație! Riscați să deveniți penibili.


Până data viitoare, să aveți grijă de voi și țineți minte:
Succesuri, că noroc au toți proștii!

Dragă Moș Crăciun

      Anul ăsta, recunosc (căci nu îmi e rușine să recunosc) nu am fost prea cuminte și, drept urmare, nu mă aștept să primesc ceva material cum îmi doream când aveam câțiva ani.
      Pentru la anul, am mai multe dorințe care nu mă privesc strict pe mine, ci pe întreaga națiune.
      Mai întâi, mi-aș dori să se deștepte poporul român din acest somn și să își aducă aminte de păcatul pe care l-am săvârșit în 25 decembrie 1989: execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției acestuia. Acel tribunal s-a crezut mai tare decât Dumnezeu și a dispus să fie omorât tocmai în Ziua de Crăciun. Și nu e de ajuns să își aducă aminte de acel păcat, ci să încerce să repare greșeala făcută.
      Apoi, aș vrea ca cei care ne conduc să nu mai povestească despre noi ca fiind niște cifre, ci ca oameni care muncesc pentru bunăstarea proprie și pentru alții. Românul care nu mai are loc de muncă să lase paharul de la gură și să facă ceva pentru țara în care trăiește. Dacă mă crezi, dragă Moșule, (și bănuiesc că știi mai bine decât mine) numărul alcoolicilor a crescut din '90 încoace. Din oameni care au ceva de oferit, au ajuns oameni cărora trebuie să li se ofere. Nu vreau să fiu considerat un comunist, dar nu e mai bine când mănânci o pâine de pe vatră? Nu e mai bine când mănânci o legumă sau un fruct din propria grădină și nu îl cumperi de la greci, turci sau alte nații? Nu e mai bine să închini un pahar de țuică sau vin, după caz, decât să dai banii pe cine-știe-ce făcături? Nu e mai bine să colinzi în limba ta decât acel răsuflat „Jingle Bells”?
      Iată un colind pe care l-am descoperit și mulțumesc pe această cale user-ului care l-a încărcat pe server-ele trilulilu:


Corul Barbatesc din Finteusul Mare -Colind -

      Ascultă și ia aminte, dragul meu cititor!


      Îi mai cer Moșului un singur lucru: să îi lumineze pe cei care nu-s luminați, să-i înfrâneze pe cei desfrânați, să-i aducă pe calea cea dreaptă pe cei care s-au rătăcit și multă sănătate tuturor!

      În încheiere aș vrea să îți urez ție, familiei și celor dragi ai tăi multă sănătate pentru că așa cum spunea Schopenhauer „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic”, împlinirea tuturor dorințelor, iar lumina care a vestit Nașterea Mântuitorului nostru să lumineze inimile și mințile tuturor pentru ca să ne putem aduce aminte cine suntem și de ce suntem aici!


CRĂCIUN FERICIT!



Nicolae Furdui Iancu - Noroc sa deie Dumnezeu

Revoluția din 1989 - după 22 de ani

Promusica - Timisoara

Vali Sterian - Vino Doamne

      Cu aceste două piese încep acest articol. Ascultă-le cu foarte mare atenție și reflectează la ce se spune acolo! Gândește-te un pic la coșmarul prin care au trecut mii de tineri, unii din ei fiind uciși. Din cei uciși, o parte au fost îngropați la fel de brutal precum au fost uciși, alții au fost uciși, incinerați și cenușa lor a fost aruncată la canalizare! Așa s-a procedat la Timișoara.
      Cine a tras? Cine a dat ordinul să se tragă? Chiar era nevoie de un asemenea măcel? Oare cel care a dat ordinul să se tragă nu s-a gândit nici măcar o clipă că practic, își omoară semenii (dacă nu frații); omoară părinți care au lăsat în urmă copii, omoară copii care lasă în urmă părinți, omoară tot ce se poate omorî și lasă în urmă teroare! Ăștia au fost adevărații teroriști! CEI CARE AU APĂSAT PE TRĂGACI!


Imaginile vorbesc de la sine:












      Ar mai fi multe video-uri de expus, dar e mult prea multă informație și nimeni nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în culise, cine trăgea sforile și cine stătea liniștit. Ce e drept, se știa cine avea de suferit: poporul român.
      Atunci s-a produs acea eliberare de sub jugul comunist, dar în opinia mea, s-a mai produs și o scindare a poporului român! Când spun scindare, spun că poporul român nu e așa de unit precum ar trebui să fie, tot ceea ce contează e păpica și plasticul ce-l pune pe pâine iar în rest să moară capra vecinului și dacă nu moare capra, să moară vecinul, că de capră are el nevoie!
      După 22 de ani de democrație prost înțeleasă și prost aplicată, am ajuns să avem de toate... pe raftul magazinelor. În buzunare ne bate vântul, la fel și în portofele. Unii afișează la televizor cu nonșalanță  ce fac atunci când nu ar trebui să fie nimeni prin preajmă, alții se fălesc cu averile pe care le au. Unii merg cu mașinile doar ca să se afișeze că au o mașină cu care nu pot merge nici la WC-ul public din centru (la ce drumuri sunt la noi... no comment).
      Cei care au pus mâna pe putere în acel decembrie '89, au reușit să transforme o țară în care nu cred că se murea de foame și oamenii nu erau chiar așa de stresați într-o țară în care crima pornită de la un pahar în plus și o vorbă spusă aiurea face legea. Știrile de la ora 5 nu mai sensibilizează pe nimeni, ba mai mult, inspiră pe cei ce vor să devină „celebri”.
      Românii sunt mai stresați, mai mașini.
      Huiduiți-mă dacă spun neadevăruri!
      Ca să închei într-o notă puțin mai veselă, pot spune că la un an și aproape 3 luni eram un revoluționar! În pătuțul în care îmi făceam veacul (și pe care l-am rupt de nu știu câte ori sărind în el) strigam „JOS COMUNISTU' !” Ai mei se uitau la televizor și urmăreau Revoluția. Când mă auzeau, nu știau cum să mă mai oprească să nu cumva să aibă probleme din cauza mea.
      Așa arătam eu atunci:

      Cum arăt acuma? Hai să povestim despre altceva, ok?
Succesuri, că noroc au toți proștii!

Găinilor le place plasticul pe pâine

      Mai nou, cică, lucrez pentru „o companie multinațională”, dar nu mă încălzește cu absolut nimic treaba asta, ba chiar mai mult am și răcit lucrând în cadrul acestei companii.
      Cum am ajuns să mă îmbolnăvesc (din nou), e simplu. Imediat vă spun rețeta:

• se ia un angajat nou de la raionul lactate fără echipament de protecție;
• se ia un angajat mai vechi de la raionul congelate cu nervi și chef să demonstreze șefului că se poate;
• se ia o cameră frigorifică unde temperatura e musai să fie de -20 de grade Celsius

      Mod de preparare:

1. angajatul vechi cheamă angajatul nou pentru ajutor cu marfa în camera frigorifică;
2. odată ajunși în camera frigorifică, angajatului nou i se face promisiunea că cele 4 ore pe care le are de lucru în ziua respectivă le va petrece în mare parte în congel;
3. angajatul vechi se ține de promisiune în timp ce angajatul nou nu știe cum să facă să iasă dracului de acolo pentru că deja îngheață până și transpirația pe el;
4. se iese de la congelator cu foamea în stomac și cu promisiunea dată pe jurat că ultima oară când angajatul nou va mai intra în congelator, va fi atunci când va fi țeapăn;
5. se lasă acest cocktail să se matureze timp de 3 zile, timp în care angajatului nou nu i se oferă un echipament de protecție.
6. et voila! Boala s-a instalat! Spor la vindecare!

      Dar să lăsăm rețeta perfectă de a răci în 3 zile și să mă întorc la ce am scris în titlu. Ziceam că găinilor le place plasticul pe pâine.

      În primul rând, să definim termenii „găini” și „plastic pe pâine”.

          - Găini = clienți nesimțiți care: - își fac cumpărăturile și lasă articolele cumpărate pe cine-știe-care raion;

                                                           - compară România cu țările din vest în ceea ce privește civilizația, dar să nu cumva să facă vreo schimbare în comportament că le și cad organele genitale (doar nu vrei să dispară prostia, nu?);

                                                           - cumpără plastic pe pâine.

          - Plastic pe pâine = exact alimentele nesănătoase. Exemple: margarine (care sunt de diverse mărci și pentru diferite scopuri exact ca și cremele pentru femei), lapte de soia, lapte, frișcă etc. de tip UHT, iaurturi pentru copii în care sunt pompați emulgatori (acele E-uri de care toți fugim), brânza topită, și alte produse din gama lactatelor și nu numai.

      Dacă nu mă credeți, v-aș invita un pic în această vestită companie multinațională să observați cum găinile își cumpără plastic de pus pe pâine în cantități destul de mari.

      N-am nicio treabă pentru că sunt banii și sănătatea lor. Însă tot pe banii și sănătatea lor se vor mai întâlni cu mine măcar o dată. Nu sunt eu vreo copie a vreunui sfânt, dar voi fi un cadru medical și de aici trageți concluziile.

      Și ca să vă povestesc cum e, povestea vine cam așa: îmi puneam marfa la raft și dintr-o dată mă văd înconjurat de găini care nu mai aveau mult și mă călcau în picioare. E normal? E frumos? E etic?

      Vă las pe voi să răspundeți!

Cineva mi-a sugerat să renunț la acel „Numai bine!” pe care îl puneam la fiecare final. O să fac un experiment. Voi pune replica de mai jos și dacă vă va place asta mai mult decât cealaltă, atunci asta va rămâne.

Succesuri, că noroc au toți proștii!

Răsăriții

      Mai devreme am intrat pe site-ul unui ziar local să văd ce s-a întâmplat deoarece era un nor de fum destul de evident cât să spună că pe undeva este un incendiu.
      La această oră, pompierii încă mai luptă cu flăcările.  Tot ce pot spune e că îmi pare rău pentru nenorocirea ce s-a abătut asupra caselor oamenilor și sper ca aceștia să poată să își repare casele.
      Să lăsăm această știre și să povestim despre un comentariu răsărit venit din partea unei anume Corina care sună cam așa: 

„Traim in Romania. Numai aici se poate intampla astfel de lucruri. Sa ajunga pompierii dupa 30 min de la anunt. Sa mai stea inca 24 de minute sa alimenteze masinile si sa porneasca primul tun dupa 26 de minute, iar alte 2 tunuri dupa 15 min. Am fost la fata locului cand au ajuns pompierii a treia casa nu ardea, dar din cauza dotarilor si........ (nu vreau sa fiu rautacioasa)bietii oameni au ramas pe drumuri in pragul sarbatorilor. Dumnezeu sa le dea putere sa mearga mai departe. Trebuie trasi la raspundere”

Sunt multe alte comentarii „răsărite” care inundă site-urile de știri și mai ales articolele de știri în care sunt tratate evenimentele care necesită urgențe (fie ele medicale, incendii sau alte nevoi - nu mai zic de poliție pentru că nu o să văd vreun polițist făcând vreo urmărire în viteză pe vreo „autostradă” din România).

Ca să comentez comentariul respectivei respectabile Corina, voi începe prin a spune că trebuie să se mulțumească că măcar au putut ajunge și în limita dotărilor, nu au stat cu mâinile în sân așa cum probabil ar fi făcut dânsa. Un alt aspect e acela că sunt băiețașii cu mașini modificate, care în mândria lor că au mașină de Spania nu lasă autovehiculele de urgență (salvare, pompieri, poliție etc) să treacă. Nu cunosc motivul, dar o să încerc să aflu pentru voi.

Majoritatea sunt șoferi care au uitat că au fost cândva pietoni și că, la rândul lor, au incomodat alți șoferi. Nu înțeleg această mentalitate. E egal cu aceea în care uiți de unde ai plecat! Partea haioasă e că exact aceiași oameni când vor fi în necaz vor tăcea și vor ști să stea cuminți. O parte din ei vor reflecta de unde au plecat și unde au ajuns.

Mi-aș dori ca asemenea comentarii să nu se mai posteze pentru că acei oameni care le postează se fac de rușine. Cred că aș râde și cu MS-DOS-ul de ăștia când am să îi văd cu mașina de pompieri după ei ca nu cumva să ia foc în urma unei combustii spontane. Ăștia-s tâmpiți!

Mai era un răsărit care compara România cu U.S.A. Ăla e vreun pupincurist de-al Piratului care, și el la rândul lui pupă în cur americanii.

Oameni buni, nu comparați România cu alte țări! Așa cum alte țări nu sunt România, așa nici România nu e alte țări!




Treziți-vă și puneți mâna și munciți aici în țară, nu la străini! Casa voastră se dărâmă și pe-a altuia o ridicați! Treziți-vă! Atât vă zic!




Numai bine!

Întoarcerea țăranului

      Nu vreau să crezi că am pus titlul cu scopul de a plagia un colind (dacă mi-e permis să-l numesc astfel) al Măriei Sale Țăranul Român și Făcătorul de Țară. Departe de mine acest gând pentru că nu mă consider ca majoritatea care copiază pe față cu o nemărginită nesimțire.
     Ascultând piesa asta realizez că o parte din români încă mai țineau la tradițiile și obiceiurile pe care le-au moștenit, cu care au crescut, pe care le practică și față de care au datoria solemnă de a le transmite și generațiilor ce vin din urmă.
      Din păcate, apare o discrepanță vizibilă din Lună între românul de la sat și românul de la oraș. Nu știu dacă e normal să fie așa pentru că suntem același popor.
      Țăranul (și nu folosesc acest termen ca să definesc acea pătură a populației care e incultă) a fost mereu omul de bază al țării (doar nu degeaba îi spune țăran), dar care a fost mereu umilit de cei care știau mai multe și care aveau mult mai mulți bani decât el (mai ales de aceștia).
      De câte ori ascult această piesă, de fiecare dată îmi imaginez un om simplu de la sat care își respectă cu SFINȚENIE obiceiurile și tot de atâtea ori stau și mă întreb dacă ne e rușine să afirmăm că suntem români, dacă simplul țăran român e de vină că noi importăm sărbători americane (Haloween-ul, Crăciunul și Paștele american, Sf. Valentin etc. măcar e bine că ne aducem aminte că 1Decembrie e Ziua Națională a României că altfel sărbătoream inclusiv 4Iulie; nici nu mă miră la cât de mult pupăm în cur americanii), dacă din cauza țăranului român lăsăm portul popular și cântecele autentice (de la mama lor) pentru portul de cocalar și pițpoancă și pentru maneaua autentică a lui Guță, Cârnaț, Cercel, Minune etc, dacă din cauza țăranului român uităm de glie și plecăm să ștergem bătrânii de prin Uniunea Europeană la cur și uităm de bătrânii noștri care se sting de inimă rea și de bolile care îi macină și lista mai poate continua.
      Începem să uităm că suntem români și asta mă întristează. Eu mereu voi fi mândru de faptul că „Tatăl meu a fost cioban,/ Bunicul meu a fost Traian”, mereu voi fi mândru că sunt bistrițean și de faptul că în Bistrița asta pe care lumea o uită s-a născut la 1848 poezia „Răsunetul” de Andrei Mureșanu, care ulterior a devenit IMNUL NAȚIONAL pe care Marcel Pavel și-a permis (laba la banii lui) să îl modifice după bunul lui plac!
       De ce ne negăm originile? De ce nu putem să fim noi înșine, ci să-i copiem pe alții? Oare cei ce au murit în primul război mondial sub deviza „PE AICI NU SE TRECE”, au murit degeaba? Tind să cred că da! Pentru că nimeni nu știe (mă refer la cei ce au ieșit de pe băncile școlii) ce s-a întâmplat atunci și nu le sunt recunoscători pentru faptul că vorbesc aceeași limbă cu cel din Țara Românească, Moldova, Transilvania și Bucovina și pentru că avem o țară cu tot ceea ce ne trebuie.
      Am susținut, susțin și voi susține sus și tare că România nu are nevoie de Uniunea Europeană, ci mai degrabă Uniunea Europeană are nevoie de România!
      Înainte de a încheia aș vrea să îmi cer scuze că acest articol nu a fost postat de 1Decembrie când toți ipocriții și redușii mintal au la „avatar-e” steagul României și urează prin intermediul status-ului „La mulți ani, Zimbabwe!” (sau Congo, după caz). Și aș mai dori să adresez sincere urări de sănătate tuturor românilor cărora nu le e rușine că sunt români, care speră la un viitor mai bun al României și care își aduc aminte de sacrificiile făcute de eroii primului război mondial.
      În încheiere, aș vrea să supun atenției tale 2 piese care înseamnă foarte mult pentru mine:







Numai bine!


EDIT:
Aș vrea să-i mulțumesc marelui poet Adrian Păunescu pentru minunatele versuri scrise pentru melodia cu care acest articol începe!

Telenoveaua și maneala

      Reprezentantele sexului frumos o să arunce cu ouă stricate după mine după ce o să citească această postare, dar n-am ce să le fac pentru că ăsta e blogu' meu și sunt ideile mele care sunt postate aici.

      Telenoveaua și maneala sunt două elemente de atac atunci când vine vorba de atacul la integritatea morală a populației a căror efect este... devastator.

      Mai întâi să clarific cele două concepte enunțate în titlu, pentru a nu crea neplăceri.

      Telenoveaua reprezintă acel program emis pe posturile TV (ce bine că am uitat de telecomandă) care se încadrează în categoriile: 

• romance, nicidecum program de dragoste (că altfel le puneau cu 18+ și era mai bunasoală treaba);
• reality show mioritic, nicidecum program din viața reală care de fapt nu e reală ci regizată un pic (gen Noră pentru mama, Mireasă pentru fiul meu etc.; sunt sinonime expresiile, nu-i așa?, Ochii din umbră și infidelități de tot felul), emisiuni în care acel semnal de test cu frecvența de 1kHz (pe românește, bipu' ăla) e difuzat pentru a masca „excesul de cultură” de care dau dovadă protagoniștii poveștii în momentul în care apar situații conflictuale iminente;
• emisiuni care nu își au niciun rost a fi emise în eter, ba chiar mai mult poluează atât electromagnetic cât și intelectual prin simplul fapt că pe sticlă apar niște clovni (de aia lumea nu se mai duce la circ, pentru că pe TV e circ pe gratis din plin).

      Maneala reprezintă acel gen muzical promovat din plin pe tapraf tv care nu poate fi asemănat cu maneaua originală. Crede-mă pe cuvânt când spun că maneaua originală suna mult mai bine decât ce aud azi (e o diferență dintre a auzi și a asculta: de auzit, aud orice, dar când ascult deja se schimbă cu totul datele problemei). Tind să cred că tapraf tv a fost creat de studenti inapți să-și treacă examenele la facultate și au avut bani de investit în echipamente cu care să promoveze acest jeg muzical, cu care au reușit în mare parte să cam prostească populația.

      De la asemenea elemente se schimbă comportamentul părinților (pentru că și ei se uită la TV cot la cot cu copiii lor), părinți care, involuntar vor schimba și comportamentul copiilor și vor crea acei copii de fațadă despre care am povestit în postarea trecută. Pentru cei ce nu au chef să citească, le spun că acei copii de fațadă au telefoane mobile deși nu știu citi, se duc în locuri special amenajate de joacă, de exemplu, apartamente etc., copii luați de la școală cu mașina de către părinții lor, nu oricum și nu le este  promovată ideea de mișcare care e vitală creșterii și dezvoltării armonioase. Într-un cuvânt, generația Ben 10 și Hanna Satana Montana.

      Pentru unii pare ridicol ce am scris aici, dar de fapt, e o problemă gravă pentru că nimeni nu mai știe de o muzică bună sau un documentar (măcar să folosească eficient energia electrică pe care o consumă oricum). Prin acest post o să mai trag un semnal de alarmă în speranța că într-o zi ne vom trezi la realitate și vom vedea cât de mult avem de recuperat datorită ignoranței multora dintre noi.

      Și ca o vorbă de duh, sunt de acord că metodele vechi de a da educație unui copil sunt mai eficiente decât ceea ce ne recomandă psihologii din ziua de azi. Telefonul copilului e folosit cam abuziv de copiii care au ce mânca, cu ce se îmbrăca și părinți care le vor doar binele.

Numai bine!

Stimulii copilăriei

      Câți dintre voi nu și-au adus aminte de copilărie când au simțit un miros anume, un gust anume și ați revăzut locurile în care ați făcut primele năzbâtii?

      Acest articol este dedicat în întregime generației cu cheia la gât, care de mici copii nu au știut de TV (indiferent dacă era color sau alb-negru), internet, telefon mobil și alte gadget-uri cu care sunt dotați copiii din ziua de azi fie din dorința părinților de a ști pe unde sunt și ce fac, fie din dorința copilului de a se afișa că el are cea mai tare chestie la momentul respectiv și că niciunul nu îi este nici măcar egal, darămite să-l întreacă.

      Dar să revin la ceea ce am de povestit/aberat aici.

      Spuneam că fiecare din noi are un grup de stimuli care, pur și simplu aduc nostalgia vremurilor de când fiecare a trecut prin perioada bine-cunoscutei expresii „Lasă că mă fac eu mare!”. Zilele trecute am gustat niște dulceață de gutui (o minunăție!) și, parcă dintr-o dată nu mai vedeam monitorul de 19”, modem-ul, telefonul mobil și tot ceea ce dețin azi pentru a mă deconecta de la realitatea cotidiana, ci am văzut casa bunicii unde am mai mâncat așa ceva cu mult timp în urmă. Simțeam mirosul de ceai, căldura sobei de teracotă și o vedeam pe bunica și pe bunicul meu (care cred că veghează asupra mea și alor mei) care mă priveau cu drag. După ce am înghițit, m-am trezit la realitate și am mai luat o linguriță. Și visul a continuat până când nu a mai fost dulceață de gutui în acea căniță de tablă.

      M-am trezit din transă și mi-am zis: „Bă nene, da' depănările de amintiri sunt mai tari decât orice țigară de aia „frumoasă” sau îmbunătățită!”

      Când mă uit la copiii din ziua de azi, realizez cu stupoare că acești copii sunt copii doar de fațadă pentru că ei nu mai au esența unui copil, ci sunt aproape adulți. De ce? Pentru că mami și tati le pun în mână telefonul mobil (habar nu au să citească și totuși se pricep să trimită mesaje și să facă poze), calculatorul (scrisul de mână cred că va dispărea și atunci cum vom mai ține stiloul în mână ca să semnăm ceva? Cred că vom pune câte un X sau cum se făcea pe vremuri, vom pune amprenta noastră pe un act oficial!), sunt duși la școală și așteptați de părinți, bunici, rude și transportați acasă cu mașina.

      Încotro ne îndreptăm? Asta se dorește a fi globalizarea? Dacă da, atunci nici nu vreau să fac parte din ea.

      Acest progres tehnologic duce la un regres emoțional și social care ne va trimite înapoi în epoca de piatră!

      Am cam terminat de aberat pe ziua de azi. Spune-mi, ce stimuli îți aduc aminte de copilărie și ce îți aduci aminte?

Numai bine!

La simpozion

      În calitate de viitor asistent medical generalist, am decis să particip la un Simpozion al Ordinul Asistenților Medicali Generaliști a Moașelor și Asistenților Medicali din România, Filiala Bistrița-Năsăud în calitate de spectator.
      Per ansamblu, mi s-a părut puțin sub așteptările mele, în ceea ce privește calitatea prezentărilor (ca parte „artistică”) și modul în care acestea au fost prezentate (mi s-a părut că la multe lucrări s-a dat copy-paste, citite fiind chiar de autorii lor, care, în mod normal ar trebui să puncteze anumite idei din respectiva lucrare). Pe lângă emoțiile primei prezentări în fața unui auditoriu, pot spune că am aflat lucruri destul de interesante în ceea ce privește activitatea mea.
     Și totuși,s-a repetat același lucru de cel puțin 5 ori în acea prezentare, și anume folosirea abuzivă a antibioticelor de către omul de rând. Personal, cred că acest simpozion s-ar adresa omului de rând și nicidecum unui cadru medical care știe ce și cum. Pentru mine a fost o educație pentru sănătate și nimic mai mult.
      Câteva lucrări au atins și au punctat câteva aspecte ale temei simpozionului:

• evitarea administrării antibioticelor de către părinți în afecțiunile respiratorii virale, dar și a automedicației (un lucru cu care sunt în totalitate de acord);
• importanța educației pentru sănătate în ceea ce privește simptomatologia și tratamentul bolilor, dar și complicațiile ce pot apărea în cazul automedicației și tratamentului necorespunzător a unei afecțiuni;
• ce e de făcut pentru a scădea (măcar) consumul de antibiotice (dacă nu, și a celorlalte medicamente);
• și ultimul aspect, dar nu și cel din urmă, folosirea dezinfectantelor așa cum trebuie și cât mai des posibil pentru a nu înregistra infecții intraspitalicești (nosocomiale).

      Ceea ce nu s-a spus, și mi-a părut rău că nu s-a spus, a fost un plan sau chiar exemplu practic de combatere a consumului excesiv de antibiotice care, evident duce la creșterea rezistenței bacteriilor patogene la medicamentele antimicrobiene și rezultatele scontate, sau, de ce nu, chiar obținute.
      Eu cred că doar așa putem învăța unii de la alții să facem ceea ce trebuie în primul rând, pentru noi, ca indivizi și mai apoi din punctul de vedere al cadrului medical, pentru ca să avem acea „populație sănătoasă” mult dorită.


      Tu ce crezi?


Numai bine!

11 septembrie 2011

      Acum 10 ani mă întorceam din vacanța de vară de la bunica mea și am pornit televizorul să văd ce se întâmplă. Erau deja turnurile gemene jos. Ulterior înțelesesem că a fost un atac terorist. Condoleanțe familiilor îndurerate.
      Nu vreau să țin partea lui Osama bin Laden sau a SUA, dar americanii trebuiau treziți la realitate din visul acela în care se făcea că ei sunt cei mai tari și restul sunt niște cățeluși care aleargă în jurul dulăului.
      Renumitele SUA au dat dovadă de slăbiciune!!! Scenariile din filmele produse la Hollywood au devenit reale. Ceea ce e mai dureros pentru SUA e că nu a existat acel erou sau eroină (sau om potrivit la locul potrivit) care să evite producerea dezastrului și totul să se termine bine pentru americani în timp ce liderii teroriști își dau pumni în bile că planul lor a fost dejucat. Ceva a dat cu virgulă.
      De aici putem concluziona că filmele americane (în special cele de acțiune) ne-au tâmpit pe toți.
      Nu mă bucur că azi, în SUA e, practic, un moment de reculegere, dar nici rău nu îmi pare. De ce mi-ar părea rău? Mie?! În momentul în care vreun american de rând afirmă sus și tare că dezinteresat îi pasă de soarta României, atunci mă voi gândi să-mi pese și mie; până atunci, nu! Americanii nici măcar nu știu de existența pe hartă a României, ei știu doar de Dracula pe care în mod eronat îl aseamănă cu figura istorică a lui Vlad Țepeș.
      Marea majoritate a americanilor nu știu că pe la NASA, Microsoft și alte companii americane mai mult de 50% (e o cifră plauzibilă) sunt români capabili, cu mintea strălucitoare. Nu suntem proști, dar ne limităm la simplul „nu știu, nu pot, n-am chef, n-am vreme” și apoi ne scărpinăm în cap ca maimuțele când ne vedem în fața faptului împlinit.
      Am importat o mulțime de lucruri din cultura americană, dar arată ca un căcat cu geacă Dolce & Gabana. Nu ne place portul nostru, muzica noastră autentică (fie ea populară sau ușoară, dar să fim clar înțeleși cea de bună calitate), nu ne mai plac munții, de aia îi chelim de copaci și plângem la știri că a venit viitura și a luat casa. Oare n-o fi venind viitura peste ei să-i ducă cu totul? Sunt patetici. Avem o grămadă de HANDICAPAȚI (în conducere și în norod) care stau precum căpușele și au averi uriașe sau învârt niște afaceri de te doare mintea!
      Ne place să vorbim limba engleză, dar nu o vorbim cum ar trebui. Mi-e rușine să povestesc în limba engleză cu reprezentanta României la Miss Universe, cu Inna (oh my God!) și cu alții care inundă frecvențele radio cu muzică de proastă calitate.
      Deocamdată e cultivată prostia. Ia ghici? Crește mai bine decât o ciupercă la care i-au fost asigurate condițiile de creștere.
      Până aici bănuiesc că am fost destul de clar în a explica de ce americanii ne afectează viața. Ceea ce e și mai rău e că 'nea Băse e pupincuristul americanilor.
      Trăim un deja vu. De ce? La fel se întâmpla și în perioada în care bieții români dădeau tribut turcilor numai să nu dea năvală peste ei. Poate că în mod ascuns facem și noi exact ca atunci. Vezi ce curvă e istoria și cum se repetă?
      Acum, degeaba își mai plâng morții. Și noi ni i-am plâns pe ai noștri după decembrie 1989 (ca să nu mai spunem că și unchiul Sam și băgat nasul și a ieșit cam nasol) și lor nu tare le-a păsat.
      Eu închei această postare cu:


La bună revedere și numai bine!

Omul sfințește locul

      Într-adevăr, e adevărat ceea ce stă scris în titlu. Mai cu seamă când vezi că un om simplu, căruia nu îi dai vreo șansă reușește să facă ceva să impresioneze toată lumea.

      De multe ori mă uit a cei din jur și văd că pur și simplu se complac în această turmă care e cârmuită de „Marinal” spre naufragiu. Puțini sunt cei care reușesc să vadă dincolo de neputința aparentă și „mișcă paleții” pentru a putea realiza ceva.

      Noi, ca popor postdecembrist, nu mai putem fi uniți, nu mai putem privi măcar cu respect un monument al vreunui soldat care a luptat pentru țara asta. Ba mai mult, unii se pișă pe acest monument, își fac poze și își postează poza pe fuțbuc cu mențiunea: „sunt tare cool” (ca să nu mai pomenim de faptul că nici chestia asta nu o scriu cum trebuie).

      Pe cât e de adevărată zicala din titlu, pe atât e de dureros și adevărat reversul acesteia, și anume, „Omul spurcă locul”. E foarte dureros mai ales că noi, ne lepădăm de rădăcinile noastre și încercăm să ne altoim pe alte rădăcini crezând că ne va fi mai bine. Nu ne e mai bine deloc sub nicio formă. Nu mai avem mult și ne vom lepăda de credința noastră străbună.

      Azi cu toții trăim drama unui popor în care șomajul, șpaga, adormirea, delăsarea și indiferența sunt la ele acasă. Chiar îmi pare rău să spun așa ceva.

      Nu ne va merge bine decât atunci când oameni cu capul pe umeri (dar care nu e ținut pe post de umbrelă să nu-i plouă în gât) vor lua cârma țării. Nu știu când o să fie.

      Mă uitam mai devreme la un video și aproape că mi-au dat lacrimile când am văzut că doi medici au reușit să facă ceva pentru țara în care trăiesc. Și nu au făcut deloc ceva neglijabil. Te las să vezi acest video de mai jos și apoi să îmi spui părerea ta.

       Vizionare plăcută!

      Și acum te întreb: nu simți că ar fi bine să începi și tu să miști paleții?

Numai bine!

Rețelele de socializare și curentul antisocial

   Dacă ar fi să te întreb de ce au fost create aceste așa-zise rețele de socializare mi-ai spune: „Dăăăă, ghici? Pentru socializareeeee. Loser-e!” Ăsta e și răspunsul pe care mi-l dau și eu mie acestei întrebări... retorice.
   Din punctul meu de vedere, aceste rețele de socializare nu sunt altceva decât un mod de a te face vulnerabil în fața celor de care te ferești, ascunzi etc. Din moment ce vrei să te ascunzi de cineva se cheamă că începi să ai un comportament antisocial care cine știe unde va duce.
   Fenomenul antisocial a început - din punctul meu de vedere - odată cu înființarea hi5-ului, myspace-ului și, de ce nu, a colosului facebook fără de care 90% din tinerii care au un cont acolo și îl accesează de mai multe ori pe zi ar declara că probabil s-ar fi sinucis. Și de ce spun că fenomenul antisocial a început odată cu fondarea acestor rețele de socializare?

1. Odată ce 70% din timpul pe care ți-l acorzi ție și numai ție se duce pe facebook, de aici rezultă că lipsește contactul interuman nemijlocit de tehnologie.
2. Din moment ce acel contact lipsește, omul devine un animal, apoi mașină și în cele din urmă dă ortu' popii pentru că devine emo și își taie venele pe lung ca nu cumva să mai poată fi cusut.
3. În cadrul acestor rețele de socializare, apar și fenomene antisociale gen cocapințipocismul, curentul emo, metode de a „sparge” anumite conturi pentru a obține informații despre persoana care și-a făcut privat contul tocmai pentru a evita orice neplăcere, comportamente antisociale necenzurate. 

   Cred că aceste 3 motive sunt destul de bine întemeiate pentru a crede că rețelele de socializare ne-au făcut niște ființe antisociale.

   Un alt aspect este acela că multă lume își face poze doar pentru a avea ce pune pe facebook. Mi se pare o porcărie pentru că nu va pune respectiva persoană anumite poze ce nu trebuie văzute, ci va pune altcineva și va ieși la iveală că fata lu' tata trage etnobotanice de-i sar capacele.

   Ceea ce face facebook-ul cât-de-cât util e faptul că aduce aminte tinerilor că pământul trebuie lucrat și etapele unei recolte bune. Ceea ce nu face aplicația respectivă e faptul că nu transpune în viața reală ce se întâmplă acolo. Uite cum rămânem cu buza umflată și ne mirăm că economia nu merge. Da' nu ne-ntere de economie atât timp cât mami și tati plătesc curentul și netul să putem intra pe fuțbuc să ne jucăm de-a fermierii. Când astea 2 servicii vor fi sistate, atunci ne vom da seama că trebuie să facem rost de bani pentru a plăti acest deliciu. Lucrând, realizezi că îți e mai bine fără facebook și că instant ca nessu' vrei cu totul altceva de la viață.

   Ceea ce mă distrează și mă enervează în același timp, e bârfa care se naște și începe cu întrebarea: „Ai văzut ce poze și-a pus X pe facebook?” Eu prefer să nu știu și când sunt provocat la discuții de genul ăsta spun clar că pe mine nu mă încălzește cu nimic nici dacă și-ar pune poze așa cum l-a făcut/a făcut-o mămica lui/ei. Și mai apoi nimeni nu are poză mai tare ca a mea, și anume, propria-mi umbră. Mă caracterizează întru totul fiindcă sunt asemeni unei umbre atât ca ființă, cât și ca prezență.

   Concluzionez prin a spune că e mai bine să ieșim din case și să ne întâlnim pe afară decât să rămânem niște oameni cu degete subțiri fără pic de vlagă. Și mi-e dor de contactul interuman.

   Tu ce zici?

   Numai bine!

Dor

      Salut! După câteva încercări nereușite de a posta pe acest blog, s-ar putea ca să și reușesc să postez ceva care să merite a fi citit. Mi-a fost dor să postez ceva.
      Sunt cam extenuat după un an în care am avut parte de provocări noi, am întâlnit oameni și situații complet noi pentru mine și pentru asta sunt recunoscător mediului în care îmi fac eu veacul.
      Și totuși, devin plictisit de același mediu, de aceleași peisaje chiar dacă în fiecare zi fac ceva nou. Deși, dacă stau bine să îmi amintesc, nu am făcut nimic nou ca să mă laud, ba mai mult, simt că în fiecare zi rutina pune stăpânire pe viața mea din ce în ce mai mult.
      Simt nevoia să călătoresc, să stau „spânzurat” în geamul unui tren care se mișcă cu viteză fără să conteze destinația. Aș vrea să pot să contemplu peisajul pe care îl văd foarte rar și să aud glasul roților de tren care bat același ritm de ani buni de zile.
      Simt nevoia să fotografiez tot ceea ce văd. Câteodată stau și mă gândesc dacă e posibil să pot să scot informația pe care o primesc prin intermediul ochilor și urechilor și să o pot stoca pe un dispozitiv compatibil cu calculatorul. Ar fi interesant să pot să văd pe monitorul calculatorului meu o fotografie de 150 megapixeli și să rămân impresionat de detaliile pe care le poate capta ochiul și pe care creierul le ignoră pentru că nu sunt interesante pentru el.
       Simt nevoia de o deconectare de la toate rețelele (GSM, internet, socializare, electricitate, apă, gaz, tv etc.) și să fiu așa cum au fost strămoșii mei (adică una cu natura). Practic, omul nu a fost niciodată mai presus de natură, dar în ziua de azi, omul se separă tot mai mult de natură din două mari motive: poluarea care s-a întors împotriva sa și nevoia de a-și crea propriul mediu care să semene cu natura, dar nici pe departe nu e așa. Toate încercările de a simula mediul înconjurător sunt niște eșecuri nocive, poluante pentru om și esența lui.
      Simt nevoia să retrăiesc anul acela de studenție, să mă duc să mă rup în acel loc în care am întâlnit un om care mi-a fost alături când mi-a fost bine și rău și la a cărui prietenie țin și azi. Simt nevoia să beau 4 beri și să dau din cap până la 4 dimineața când mă voi întoarce în cămin și voi dormi până la loc comanda. Când mă voi trezi voi fi avut o febră musculară a mușchilor gâtului (asta e dacă nu am antrenament).
      Simt nevoia să stau la lac și să citesc ceva în timp ce aud sunetul lin al apei care și așa nu e prea curată - între noi fie vorba, la vale e mult prea multă gălăgie și mi-ar distrage atenția.
      O să închei acest post prin a spune că „Mi-e dor să cânt, să râd, să plâng și mi-e dor de ducă măi! Nu știu unde m-aș duce! Doar atât: să închid ochii și să uit și de lume și de mine și de tot!” - e replica mea preferată dintr-o piesă de teatru pe care nu am apucat încă să o joc în scenă, dar poate, într-o zi o voi juca.
      Ție de ce îți e dor?


      Numai bine!

facebook, counter strike și Băsescu

      Salut din nou! Realitatea din zilele astea este una cât se poate de sumbră oricât de optimist ai fi. Și asta se datorează celor 3 factori enumerați mai sus.
      Mai întâi, voi începe cu o renumită rețea de socializare care nu numai că aproape a cucerit internetul, dar și mințile adolescenților. Vei veni și mă vei întreba în comentarii de unde și până unde am ajuns eu la concluzia că facebook-ul a tâmpit și ce a mai rămas de tâmpit din tineretul țării.
      Motivul 1: facebook-ul = hi5 = orice rețea de socializare e plină de scurtături importate de la americani și s-a găsit un cunoscător de limbă engleză să le traducă și proștilor care nu au nici cea mai mică tangență cu limba engleză (i s-a făcut milă). Proastă alegere a făcut acel luminat. Acum toată lumea e cu: wtf, omg, lol, brb. d(f)nd și lista mai poate continua.Ca să nu mai pomenim și de scurtăturile specifice românașilor gen: k, q, vb, knd, plm, pl etc.Pe lângă aceste scurtături au apărut și acele cuvinte care, din nou, nu au nicio tangență cu limba română, dar sunt scrise pe messenger: simpt, skumpik, somnik etc. (vă rog să mă iertați că mi-am pângărit tastatura scriind asemenea cuvinte, dar a trebuit să dau câteva exemple pentru cei neavizați). Datorită acestor scurtături (fie ele importate sau mioritice) și messengerisme (cuvinte care s-au născut pe messenger și acum fac parte din curentul cocapițiponcism) tinerii din ziua de azi au dat-o în bară la bac. Totuși e bine că mami și tati le-au pus în mână gadget-uri performante la care nu știu folosi nici măcar funcțiile elementare, darămite funcții avansate.
      În altă ordine de idei, am văzut că nu ne-am pierdut îndemânarea în a ne cultiva pământul (evident, virtual!). În momentul în care pui pe unul să lucreze pământul din care a fost creat cu muuuuuult timp în urmă, se uită la tine mai încruntat, te înjură de mamă (în cel mai rău caz iei o bătaie de nu o împarți cu nimeni) și apoi pleacă în trombă cu mașina cumpărată de tati.
      Motivul 2: counter strike-ul = e cel mai renumit joc din gama celor de împușcat. Dar de ce să îți pierzi vremea împușcând virtual niște personaje când ai ocazia să te înrolezi in armată și să apeși acolo pe trăgaci. Partea cea mai proastă e că acolo nu mai ai cum să dai restart. Ai fost împușcat, ești bun împușcat!
      În counter strike nu știi ce e aia disciplină, bărbăție și asumarea consecințelor faptelor tale. Acolo totul ți se cuvine. În viața reală ți se cuvine ceea ce lucrezi.
      Motivul 3: Băsescu - un anume care își permite să îl clasifice pe Alteța Sa Regele Mihai I al României ca fiind un trădător. Eu cred așa: dacă respectivul Băsescu ar fi fost în locul regelui, el ar fi dat țara în mai puțin de o secundă (altfel nu îmi pot explica de ce este pupincuristul americanilor). Pe de altă parte, nea' Băse' nici măcar nu e abilitat în a face astfel de afirmații. De aici avem un exemplu elocvent de lipsă de respect pentru cei ce au fost, încă mai există și au avut și ei contribuția lor în făurirea istoriei României.
      În concluzie, sunt mândru că sunt român și îi consider ca fiind dușmani ai țării pe cei care își lasă țara pentru un pumn de arginți.Vom ajunge o țară care nu numai că va ajunge mai rău ca Grecia, dar va fi un viitor foarte sumbru pentru noi, iar oameni gen "Dorel" care pune un ștuț de lemn la conducta de frână vor fi din ce în ce mai des întâlniți - trăiască sârma românească!
      Eu unul încă mai sper că vom ajunge o țară puternică din toate punctele de vedere.
      Încă o vorbă de duh: Dacă peștele se împute întotdeauna de la cap, atunci eu sunt coada. Ce e la coadă, e cel din urmă. Iar cel din urmă va fi cel dintâi!




      Numai bine!

În sfârşit!

      În sfârşit sunt şi eu mai liber şi mai puţin stresat! Sunt şi eu un om care are dreptul să refuze şi care are dreptul să aibă o părere.
      Să încep prin a vă spune povestea de la bun început. S-a întâmplat cam acum un an cand Grupul Şcolar Sanitar Bistriţa a primit o vizita din partea unui grup de americani. Mi s-a dat să fac o prezentare pe care am făcu-o cum m-am priceput eu mai bine. Se pare ca nu a fost bine deloc, dar asta mi s-a spus abia după ce s-a terminat "războiul". Din punctul meu de vdere aceste afirmaţii nu mai au nicio valoare pentru că nu pot da timpul înapoi să recreeze respectiva prezentare.
      Un alt aspect e acela că tot eu am fost cel care a fost mustrat că nu am lăsat o profesoară de engleză să-şi etaleze prostia în faţa americanilor. În locul domnişoarei profesoare Ladar (persoana care mi-a adresat mustrările, practic, nefondate) aş fi tăcut din gură şi aş fi făcut stânga împrejur măar de ruşine. Motivul? Aş vrea să îşi aducă aminte de faptul că totuşi m-a lăsat fără calculator în momentul în care aveam nevoie de el. Mai apoi, tot dânsa a făcut figuri în momentul în care am cerut cheile a doua oară.
      Dacă bine îmi aduc aminte, în momentul în care am arătat prezentarea, totul a fost OK. Cum o să pot să demonstrez treaba asta? Nicicum. Ştiu doar că eu mi-am făcut treaba.
       Totul a fost calm până în momentul în care s-a pus problema să susţin o lucrare care nici măcar nu îmi aparţine. Am avut un sinur cuvânt de spus: NU!!! Motivul? Omul păţit ştie mai bine decât restul şi cu asta am spus cam totul.
      Din întâmplare, m-am întâlnit cu nişte colege care mi-au spus că eu nu voi fi cel care va prezeta respectiva lucrare. M-a umplut de bucurie vestea. Crede-mă pe cuvânt! Profesoara coordonatoare a afirmat că "Eu cu Gelu nu pot lucra". Ca să nu mai spun că domnişoara Ladar nu mă are deloc la inimă.
      Am un mesaj pentru aceste două profesoare: DACĂ VOI CREDEŢI CĂ MĂ PUTEŢI PUNE LA LOCUL MEU, MAI GÂNDIŢI-VĂ O DATĂ ÎNAINTE SĂ TRECEŢI LA FAPTE. EU NU AM UN LOC AL MEU, IAR IDEILE, GÂNDURILE ŞI LOGICA MEA NU O POATE PUNE NIMENI ÎN LANŢURI!
      Dacă tu, dragul meu cititor, ai idei diferite de restul turmei, eşti binevenit în gaşca mea. Dacă urăşti piţi-cocalarismul, maneaua ascultată zilnic şi excesiv la chefuri, dacă îţi respecţi rădăcinile şi apreciezi adevăratele valori şi îţi doreşti ca în ţara asta să răsară soarele, fă ceea ce îţi dictează mintea ca să faci ceva pentru ţara asta.


      Numai bine!

O plimbare prin oras

      Mai acum cateva zile am avut de rezolvat niste treburi in oras. Vremea era deosebita, cerul era de un azur nemaivazut, eu eram cu castile in urechi si imi vedeam de treaba mea pana cand mi-a sarit buna dispozitie in momentul in care un cioban s-a oprit ca javra lui sa isi depoziteze materiile fecale exact in mijlocul trotuarului.
      Vi se pare normal ceea ce se intampla? Mie nu si imi venea sa strang materiile fecale si sa i le pun in fata precum in clipul de mai jos:






      Eu unul zic ca ar fi binevenit un asemenea demers pentru ca asa as aduce la cunostinta faptul ca mie nu imi convine sa calc in rahat de caine (si nu numai de caine) pe oriunde ma duc.
      Un demers mai pasnic ar fi acela de a aplica amenzi celor care nu curata mizeria facuta de patrupede. Nu zic ca e vina lor ca elimina. Din partea mea sa elimine pana nu mai pot, dar macar cel care are grija de animal, sa faca bine sa curete dupa el. Mi se pare normal. Si ma intrebi: "Cine sa patruleze strazile toata ziua si sa aplice amenzi?". Raspunsul meu este unul singur: Politia Comunitara Locala (ca mai nou asa ii zice la noi, in Bistrita). Oricum sunt infiintati pentru ca sa fie create locuri de munca inutil. Si asa imi vine sa-i iau acasa sa-i adopt. (asta ca sa il parafrazez pe Teo).
       Sunt multi care or sa ma urasca pentru ceea ce am in cap la ora asta, dar trebuie sa se miste ceva daca cei din jurul tau sunt mai nesimtiti decat prevede legea.
        Tu ce sanctiune ai aplica celor care isi lasa patrupedele sau isi fac chiar ei nevoile pe unde apuca?

Numai bine!

Articol pentru revista scolii

      Ascultand un vinil cu jazz polonez incep a scrie la un nou articol, pe care sper sa il gasesti interesant si anume, revista scolii.
      Exact, revista scolii. O publicatie care si asa nu are tiraj datorita pretului ridicat si mai ales ca se editeaza anual. Ca sa nu mai zic ca in acea revista trebuie sa apara chestii pe care nu sunt gandite de autor, ci chestii care oricum nu incalzesc pe cei care le citesc, in special acele "curiozitati stiintifice" care oricum inunda netul si care sunt ori de domeniul trecutului, ori o dau in SF (a se citi stiintifico-fantastic).
      Pentru ca un articol scris de cineva sa apara in revista scolii, trebuie sa treaca prin filtrele profesorilor de romana care ori sunt prea exigenti si modifica lucrarea ta pana nu o mai recunosti, fie e vazuta de un profesor care si asa are pasarele si isi pune stolul pe lucrarea ta in asa fel incat sa zici "nu se merita, bai frate pentru 5 minute de faima".
      Nu vreau sa par eu cel care a descoperit gaura in macaroana, dar revista asta ar trebui sa apara macar lunar. In acest fel poate-poate va fi starnit si interesul elevilor de a scrie ceva demn de a fi pus pe paginile acelei reviste si, de ce nu, cei mai buni scriitori sa aiba un ciclu de articole care sa le apartina numai lor. Asa se incurajeaza adevaratele talente.
      Multi dintre noi stiu ca aproape toti elevii care sunt pe cale de a intra la liceu, nu aleg un anume liceu pentru ca le place profilul respectiv, ci doar pentru simplul fapt ca trebuie si ei sa aiba macar 10 ani de studiu sau sa isi ia macar bacalaureatul si apoi se pot duce in strainatate la lucru.
      Si totusi de ce in strainatate cand in tara este de lucru garla? Mie nu mi-e jena sa spun ca sunt roman. Chiar ma mandresc cu asta, chiar daca multi nu isi dau seama ca daca isi neaga radacinile isi neaga propria lor existenta. Multora le este rusine de cum merg treburile in tara asta, dar le este rusine si stau capra in timp ce persoanele ce ne conduc le-o pun pe la spate promitand ca n-o sa doara. SI DOARE!
      Elevilor si studentilor li se cere destul de mult, scoala nu se sinchiseste sa onoreze cererea pietei locurilor de munca si uite asa ajungem sa platim chinezi, turci, egipteni etc. pentru munca ce o putem face chiar si noi daca nu ne-ar fi asa de lene si rusine sa facem si muncile de jos.
      Spaguta e asigurata de palmasul care isi face credit in banca si care crede ca daca nu e impins pliculetul (ar fi de preferat sa fie cu antrax si nu cu bani) omului care face o treaba pentru care e pus acolo sa o faca si pentru care a stat in scoala de buna voie si nesilit de nimeni.
      Port respect celor putini care fac ceea ce trebuie, isi pastreaza onestitatea si verticalitatea. Chiar daca o duc mai rau, macar pun capul linistit pe perna si au un somn mai linistit decat cel care ia spaga si tot un lucru de nimic face pentru ca e INCOMPETENT.
      In comentariile de mai jos, astept sa imi spui despre ce pedeapsa vei aplica celor care isi intrec atributiile pentru 30 de arginti.



      Numai bine!