miercuri, 21 martie 2012

Articol pentru revista școlii

      Toate lucrurile au un început, la fel ca și acest articol, care sper să apară în revista școlii. Nu voi încerca să public ceva care deja a mai fost publicat pe internet cum ar fi tutoriale sau curiozități științifice pentru că fiecare citește ce dorește și aș dori ca spațiul alocat să fie umplut cu folos.
      După multe treceri prin filtrele mele, m-am gândit că ar fi mai bine să tratez o temă care e la modă, pentru o parte din adolescente e prilej de bucurie, iar pentru cealaltă parte e prilej de spaimă, tristețe, repulsie etc. Tema despre care am să povestesc este cea a copiilor care au copii.
      E o realitate de care ne batem cu toții și nimeni nu prea pare să facă nimic „palpabil” pentru a diminua acest fenomen. Se fac tot felul de „campanii” de informare cu privire la metodele de contracepție și atât. Când eram în liceu, am avut ocazia să văd și să învăț câteva lucruri despre avort și ce presupune acesta. Mi-au rămas întipărite în memorie imaginile cu feți literalmente mutilați de forcepsul medicului și de voința mamei de a pierde respectiva sarcină cu orice preț.
      Personal, mă șochează un paradox, și anume: la televizor sexualitatea e în floare (încă un pic și actul sexual se desfășoară fără cenzură), tinerii asimilează de mici informații de acest gen, iar când ajung la o vârstă la care ar trebui să se povestească despre așa ceva, ne trezim că avem în față o generație distrusă de televizor și care vin cu copiii lor la școală pentru că nu are cine să stea cu ei sau se lasă de școală irevocabil și rămân să-și crească pruncul pe care puteau să îl aducă pe lume cu câțiva ani mai târziu.
      Multe eleve de liceu cad pradă sentimentelor de dragoste platonică și, orbite de dragostea pe care o poartă pentru acel băiat, nu numai că își încep viața sexuală mai devreme, dar își încep și viața de mamă cu mult mai repede „decât prevede legea” dacă băiatul nu e „dotat” cu un prezervativ pe care să știe să-l folosească. Aș putea spune cu certitudine că cele care cad pradă băiatului și i se oferă nu se gândesc la posibilele urmări. Dacă fata rămâne însărcinată, însemnă că tatăl biologic poate să ofere și mamei și copilului un trai decent, ori asta nu se întâmplă! Mulți adolescenți concep copii doar de dragul de a-i concepe, dar nu sunt pregătiți să-i crească și să-i educe pentru că nici ei nu au primit o educație așa cum ar trebui și li s-a permis orice.
      Și atunci ce e de făcut? Mare lucru nu e de făcut decât să ne facem curaj și să ieșim în față să spunem că „fac ce vreau, dar știu ce fac - folosesc prezervativul” decât să plecăm capul în pământ și să spunem că „sunt viitor părinte mult prea devreme”. Chiar dacă e rușinos, trebuie să ne asumăm consecințele faptelor noastre și nu trebuie să luăm ca exemplu pe X sau pe Y, pentru că ei își cunosc situația lor iar tu ți-o cunoști pe a ta.
      Închei prin a da un sfat fetelor, dar și băieților în același timp: nu vă apucați de prostii încă. Mai este timp suficient să le încerci pe toate. Și să nu uitați că niciunul nu trebuie să alerge după celălalt ca după tren; azi pleacă unul, mâine vine altul și tot așa.




Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Au prostit poporul cu televizorul


      Nu vă mai uitați, oameni buni la televizor! Vă prostește în ultimul hal. Cum? Exemple aveți destule în știrile de la ora 5.
      Zilele astea televizorul m-a câștigat doar pentru că poporul care nu a fost îndobitocit și a avut curaj să iasă afară și-a spus părerea și a cerut ceva. Ăsta e singurul motiv pentru care am ales să privesc emisiunile televiziunilor românești.
      Vrei exemple de oameni care au fost prostiți de televizor? Să începem.
      Primul exemplu e acea familie care a încetat a mai fi o familie în momentul în care a apărut amantul. O să-mi zici: „Ok, și care e partea mai neobișnuită?” Ceea ce mi se pare mie mai deplasat decât declarațiile lui Băsescu e faptul că s-a recurs la tentativă de omor pentru ca porumbeii să fie fericiți împreună. Acum, sunt împreună... la închisoare! Nu era mai ușor un divorț? Așa era treaba mai ok. Acuma au ajuns și la televizor în postura de ucigași, și la închisoare pentru a-și ispăși pedeapsa.
      Al doilea exemplu, care mi se pare un caz rizibil, e acela al unui așa zis hoț care a furat fabuloasa sumă de doar 10RON. Poliția, în nemărginita ei ... (aici pune tu ce vrei pentru că eu habar nu am) a decis să îl urmărească penal pe Fritz ăla. Acuzația mi se pare echitabilă, dar și suma cu care a fost păgubit magazinul e chiar hilară!
      Al treilea exemplu e genul de om care își plimbă câinele care își lasă pe unde poate fecalele și respectivul moțat își așteaptă norocosul să îi tuflească moțul. Am mai povestit de asemenea probleme. Probabil voi povesti cu primatul primarul să facă ceva în acest sens, sau îl pun la spălat covoarele.
      Nu numai mie mi s-a părut al patrulea exemplu unul de filme cu proști, ci și primarului Capitalei, Sorin Oprescu. Aeroportul cere ajutoare pentru deszăpezire, mașinile pornesc, iar un imbecil de milițian „care avea trei neuroni: unul în cap, unul în fund și unul în picior” a decis să întoarcă mașinile pe motiv că nu aveau rovignetă. Trăznească-n ea rovignetă și în inițiatorul ei! De ce? Nimic nu se vede în calitatea drumurilor iar utilajele care tocmai vroiau să facă ceva de banii de rovignetă sunt întoarse din drum pentru că nu au achitat taxa asta. Oare mașina milițianului avea rovignetă? Altfel spus, milițianul avea rovignetă? La cât de imbecil e ar trebui să aibă obligatoriu full casco și nu pe mașină, ci pe cașchetă.
      Zău așa, unde i-au găsit pe ăștia? La circul Globus? Eu cred că le-au fugit maimuțele. Din fericire, tocmai au devenit celebre. Oameni buni, treziți-vă că altfel praful se alege de tot!


Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

vineri, 27 ianuarie 2012

Lopătărașul cel viteaz

      Din păcate, va trebui să încep din nou prin a adresa condoleanțe familiilor care au pierdut pe cineva drag ieri. Dumnezeu să-i odihnească.
      Azi l-am văzut pe ilustrul premier cum dădea la lopată „cot la cot” cu soldații care erau și așa zgribuliți de frig de la atâta deszăpezit manual. Pare hilară exprimarea, dar așa e. Numai în România trebuie să intervină armata să deszăpezească pentru că e cel mai ușor de prostit din punct de vedere al ordinului care se execută, nu se discută. Sărmanii soldați nu au altceva de lucru decât să preia sarcina firmelor asfaltangiilor (care se obligă să și întrețină asfaltul la fel de prost precum l-au turnat) și să se ducă la mama dracului în țările arabe pentru că ele sunt în război cu noi (nu că am avea un președinte absolut dement care crede că americanilor le pasă de noi). Îmi permit să fac și să susțin asemenea afirmații deoarece nu mi se pare just să se facă asemenea chestii doar de dragul imaginii sau pentru a ne pune bine cu Obama.
      Dacă Boculeț susține că are antrenament la lopată, ar face bine să rămână acolo (cu totul) iar funcția de prim ministru să o lase oricui crede el de cuviință. Chestia asta e de prost gust și mi se pare că și-a bătut bănănuța de armată prin simplul fapt că s-a dat în spectacol cu lopata soldatului și a pozat în  figura unui om căruia îi pasă. De fapt, nu îi pasă. De ce nu îi pasă, e simplu: ca șef al Guvernului și-a asumat răspunderea pentru niște legi care erau proaste de la bun început. Nu era de ajuns că Legea fundamentală a țării este interpretabilă în așa fel încât o fraudă este de fapt, un act perfect constituțional, au mai fost introduse și alte fraude. Din fericire, ultimele două fraude au fost oprite de către cei care pe viscolul și temperatura asta au ieșit în stradă și au strigat ce se strigă de 2 săptămâni.
      Mama Natură (dacă te gândești la pițipoanca ce își flutură sânii pe post, să-ți fie de bine) le-a mai dat o palmă autorităților de la acarul Păun până la președinte. Și de ce spun asta? Bietul om de jos, are singura vină că nu își face treaba ca pentru el. Cel care e deasupra, nu îl stimulează suficient pe cel de jos, instituțiile statului fac tot felul de licitații dubioase iar firmele asfaltangiilor spun că nu se merită să deszăpezească România pentru o sumă mai mare de 4 ori decât cea necesară deszăpezirii Finlandei, dar vor onora contractele doar de obraz (care obraz, nu știu pentru că nu au obraz să facă un drum ca lumea). Aici, pe lângă faptul că se fură banii contribuabililor, este afișată o nesimțire și o bătaie de joc soră cu umilința! Nu e nicio problemă, vom chema firmele finlandeze să vină să ne deszăpezească pe jumătate din suma pe care statul e dispus să o dea.
      De aici, ne dăm seama de altceva, și anume, sunt bani, dar sunt prost administrați.
      Căile ferate sunt demult în colaps, nu mai au utilaje eficiente. Plugurile de zăpadă unde sunt? Parazăpezile unde sunt? Răspunsul? Au fost devastate și sau au fost furate. Aș vrea ca cei care au devastat și au furat aceste elemente de siguranță să aibă EXACT aceeași soartă ca cele trei victime ale viscolului.
      România, TREZEȘTE-TE! Îți dau eu două perechi de palme noi-nouțe! Ar fi pagubă în ciuperci dacă aș ști că unele chestii din câmp sunt puse acolo doar pentru a evita decese nedorite, că unii copaci nu trebuie tăiați etc.
      Nu e frumos să râd de necazul omului, dar statul va mai avea de făcut față încă unui val de sinistrați, și anume cei cărora le-a intrat apa în case, a venit viitura peste ei și așa mai departe.
      Copacii tăiați nu sunt înlocuiți, parazăpezi nu se pun, utilaje eficiente de deszăpezire nu se achiziționează, treaba făcută de mântuială se văd acum când lumea iese în stradă și necazul e pe oameni.
      Cinste celor care azi, pe frig au ieșit în stradă și au strigat și pentru mine și îmi pare rău că nu m-am încălzit și pentru ei. (nu am vrut să fiu sarcastic).


A-ncheiat discursu-aici
Ciumpalacu' dă servici.

Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

joi, 26 ianuarie 2012

Așa-i iarna pe la noi

      Înainte de a începe să critic ce am de criticat, voi dori să aduc un ultim omagiu celui ce a fost EMIL HOSSU, actor care a trăit ultima lui clipă nicăieri altundeva decât pe scenă. Cortina a căzut, dar piesa se joacă mai departe. Prima oară când l-am văzut a fost la postul ACASĂ TV împreună cu soția lui, Catrinel Dumitrescu și cu Văru' Săndel. Este cea mai vie amintire pe care eu o am în afară de ultima apariție în public (în ziua meeting-ului USL-ului) și la TV, la postul Antena 3.
      Dumnezeu să-l odihnească și să-l aibă în pază, iar pe Catrinel să o mângâie. Cerul a avut nevoie de încă un om de valoare prea puțin „băgat în seamă” și atunci doar în scop comercial.
      Sincere condoleanțe!



      Așa-i iarna pe la noi! Nu vreau să băsesc precum un oarecare Băsescu (oare ce-o mai fi făcând EBA?) spunând că iarna nu-i ca vara. Sincer nici nu știam chestia asta. Eu sunt de ieri venit din Congo și abia acuma aflu rahatul ăsta. Fii serios, Chiorule! Uită-te-n jur, dacă mai poți!
      Autostrăzile din sud (și probabil drumurile din partea Moldovei) sunt sub nămeți. Nu mă bucură, dar nici nu mă întristează. E același deja-vu (ar trebui să-mi instalez acel suport de caractere pentru limba franceză, că s-ar putea să am nevoie de el) pe care îl trăim an de an, și anume: drumuri sub zăpezi, ambulanțele nu mai ajung la cazuri, elicopterele nu mai zboară din cauza vântului puternic, tir-uri se răstoarnă, mașinile mici rămân înzăpezite fără doar și poate cu toată tracțiunea integrală controlată de satelit de care dispun etc.
      De ce zic că nu mă bucură și nici nu mă întristează? De-aia, pentru că ne merităm soarta! A venit idiotu' de proprietar sau tuciuriul hoțoman și a valorificat parazăpezile la fier vechi sau în propria gospodărie! Și atunci e și normal ca românu' pe care îl mănâncă în MS-DOS ca pe motan și circulă cu mașina să rămână blocat în nămeți mai ceva ca Moș Crăciun când Rudolph are pană sau i s-a ars nasu'.
      În 14 ianuarie am observat cu câtă voluptate Jandarmeria a eliberat Bulevardul Magheru. Unde e Jandarmeria să elibereze autostrăzile ca șoferii să poată circula la discreție? Nu vreau să par miștocar sau cinic sau orice altceva, dar Jandarmeria e acum de-a râsu-plânsu, cu alte cuvinte... Acum aș vrea să îi văd pe jandarmi cum folosesc echipamentele din dotare pentru decongestionarea traficului, nu în București îmbrâncindu-se cu manifestanții care cereau și dreptul lor pe lângă faptul că-și strigau nemulțumirile. Acum, evident, treaba asta se aruncă în cârca drumarilor iar drumarii sunt supărați pe șoferi de ce le-a trebuit să se aventureze la drum de iarnă pe-n serat și în plin viscol? Oricum, nimeni din cei abilitați nu vede problema în ansamblu.
      Siguranța rutieră? Hai sictir! Pe drumurile publice nimic nu mai e sigur. Circulă tot felul de descreierați care omoară oameni nevinovați pentru că fac liniuțe pe drumurile publice. Șoseaua nu e pistă de curse! Cretinul ăla care conduce ca Michael Schumacher nu e în toate mințile sau poate că e sceptic în ceea ce privește performanțele mașinii sale. Prietene, dacă nu s-ar fi inventat măsurătoarea, te-aș mai fi crezut, dar în situația în care s-au efectuat măsurători, probe și reglaje, eu zic să mai lași dracului accelerația aia și să te rezumi la ce ști face cel mai bine: să agăți pițipoance cu mașina ta bengoasă. Vrei să te sinucizi și nu știi cum? Prietene, netul îți dă soluții câte vrei, cu condiția de a fi dornic să le pui în aplicare și să nu implici alți oameni care nu au nimic cu dorința ta de a te sinucide!
      Azi a fost o zi plină de: frig, oameni și evenimente majore care au fost eclipsate pe rând.

Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

miercuri, 25 ianuarie 2012

Medicamente!

      Urmărind așa cum pot posturile TV prin intermediul internetului, în pauzele publicitare se face reclamă la medicamente.
      Deja cred că fac alergie numai când aud denumirea sau prima secundă din reclamă. Simt ușor-ușor că mi-e spălat creierul și mi se induce nevoia de a folosi acel medicament cu toate că, de multe ori, nu am nevoie de el și pot să îmi rezolv problema cu ce am prin casă fără să îi dau banii mei unui patron care-și freacă mâinile cu nemărginită lăcomie.
      Ăștia fac reclame doar la nume, pentru că substanța activă e deja demult cunoscută, unii medici nu o mai recomandă și, drept urmare, pacienții nu o mai folosesc pentru că formula e veche. Un exemplu, e acel Diclac gel, care practic, e banalul diclofenac. Diclofenacul care era la modă cândva, e azi crema cu „o substanță activă foarte puternică care combate rapid durerea”! E un rahat care deja începe să devină expirat. Deja există oameni care au alergie la așa ceva, există oameni care au de suferit de pe urma administrării prelungite și sistematice a medicamentelor din clasa AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), din care face parte diclofenacul, aspirina, movalis etc. Vrei să știi urmările? Ok. Urmările sunt: ulcer gastroduodenal, alergii, crește tensiunea arterială (deci mare grijă celor hipertensivi!). Astea sunt cele mai importante, restul sunt menționate în prospect.
      Un alt medicament este acel ACC și ACC junior. Mă voi lua de acel ACC junior pentru că m-am convins cu ACC-ul pentru adulți. E treaba lor ce medicamente își administrează singuri sau, în cel mai fericit caz, li se prescrie în baza unei rețete. Mă leg de ACC junior pentru că nu mi se pare normal să îl înfund pe sărmanul copil cu medicamente care nu se eliberează fără prescripție medicală la prima tuse. Mi se pare normal să apelez la leacurile băbești. Mi se pare normal să caut prin cărți metode naturale și naturiste să tratez o boală și să umblu de nebun pe câmp (să mă uit după vulturi cu beculețe care întorc cu frâna de mână) și să adun ierburi medicinale. Asta ar fi normal, dar părinții din ziua de azi sunt prea comozi și prea băgați în afaceri ca să acorde un pic de atenție propriului copil.
      Unii au reclame care dau remedii împotriva constipației. La cât de ușor omul face o diaree din cauza unei greșeli alimentare, puteau face reclamă la: mâncați înghețată cu castraveți murați, mâncați un iaurt și apoi beți niște bere, mâncați niște roșii și apoi beți niște lapte și exemplele de greșeli alimentare cauzatoare de diaree pot continua cu cele mai bizare combinații. Patronul e patron și dacă vrea ca niște ratați să se strâmbe în fața camerei că cică ar fi constipați, n-are decât, dar asta e un îndemn la automedicație care, de multe ori poate fi FATALĂ! Pot rămâne cu exact aceeași față și când sunt între 4 scânduri la 2 metri sub pământ, ceea ce n-ar fi de dorit!
      După umila mea părere, dacă tot se face reclamă la medicamente, ar fi bine să se facă reclamă și la Interferon, la insulină, la morfină, la adrenalină și alte medicamente care sunt date în regim de spital. Și alea se cumpără, deci și în cazul respectiv un patron își freacă mâinile cu lăcomie.
      Nu voi reuși să opresc eu singur fenomenul automedicației, dar sper din tot sufletul că acest articol va fi un semnal de alarmă către instituțiile abilitate. Ce vreau să transmit?
  1. Medicamentele nu sunt doar niște produse la care se poate face reclamă cum se face reclamă la un detergent;
  2. Medicamentele ar trebui eliberate sau nu DOAR în urma unui consult medical care cere o expertiză destul de amănunțită;
  3. Populația încă nu realizează suficient de bine faptul că până și BANALUL algocalmin poate ucide în doi timpi și trei mișcări, dacă persoana căreia i se administrează este alergică și intră în șoc. Am dat ca exemplu banalul algocalmin, dar poate fi orice medicament de producție indigenă sau de import.
      Deci, am putea milita împotriva afișării pe micul ecran a unor reclame la medicamente care, practic nu au nimic special, nu au substanțe miraculoase și, deci, nu pot fi în esență elixirul vieții.


      Închei prin a spune că ieri am fost un român ca mulți alții care ies în stradă de 12 zile, dar azi am simțit că e ceva mai mult de atât. Poate că e din prisma zilei care a fost și anume 24 ianuarie 2012, și anume, 153 de ani de la Unirea Principatelor Române sub un singur domn și recunoașterea noului stat format sub numele de ROMÂNIA!


Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

marți, 24 ianuarie 2012

Suntem români! Armata e cu noi!

Corul Armatei - Hora Unirii





      24 ianuarie 1859 a fost prima zi din viața românilor liberi cu adevărat! A fost ziua în care s-a produs scânteia ce a aprins focul spre înfăptuirea Marii Uniri, care a fost proclamată la 1 decembrie 1918.
      În preziua aniversării Unirii Principatelor Române, am văzut și am simțit că „Armata e cu noi!”. Da, e adevărat că a fost un simplu locotenent. Da, e adevărat că e unul singur. Ceea ce îl face erou pe acest locotenent și ar trebui să fie avansat în grad, e faptul că și-a îmbrăcat cu demnitate uniforma militară, a ieșit în față și a spus cine este, ce dorește, de ce este prezent la această manifestație și mai cu seamă (ceea ce zic eu că e foarte important) A REAMINTIT TUTUROR CĂ ARMATA SE AFLĂ, ÎN PRIMUL RÂND, ÎN SLUJBA POPORULUI! 
      Port RESPECT pentru acest tânăr locotenent care simte și trăiește românește!
      Deja am ignorat total puterea și jocurile ei mârșave în care ei pomenesc de valori, dar bănuiesc că nu s-au uitat în oglindă dimineața să se întrebe: „Cum putem povesti noi de valori, când noi înșine suntem exemple vii de NONVALORI?” Cer prea mult celor care țin de putere ca drogatul de seringa cu substanțe stupefiante (în cele mai multe cazuri, opiacee = heroina, morfina etc).
      Am început să caut printre conaționalii mei, printre muritorii de rând care nu au averi mari obținute ilicit (practic nu au mai nimic decât bolile profesionale și nesiguranța zilei de mâine), care nu fentează pe absolut nimeni, care spun cu mândrie și cu lacrimi în ochi că sunt români (adevărați!), care poartă cu mândrie portul popular, care învață ce în trecut se știa și se învăța foarte ușor și ceea ce știu doar bunicii pe care îi mai avem (dansul popular, meșteșugul popular, cântecul popular AUTENTIC, nu sintetizat, colindele și pricesnele sacre care ne aduc aminte de-un Părinte iubitor, ce ne-aduce sărbători) și care s-au săturat de această asuprire.



      Melodia asta mă înfioară, mă face să mă simt ROMÂN, să fiu mândru de istoria mea, să fiu mândru de limba mea și să lupt împotriva împrumuturilor și prescurtărilor de messenger și facebook! Melodia asta o ascultam când eram mai mic și aveam un casetofon amărât. Cu ajutorul acelui casetofon am auzit primele cântece patriotice și acest îndemn de a nu-mi uita niciodată identitatea și de a nu-mi tăia singur rădăcinile de unde îmi trag seva! Acum o am pe vinil și o găsesc la discreție pe net. Degeaba! Tot acea casetă mă va face să mă uit la ea în timp ce e redată și să ascult o parte din istoria cântată a frumoasei noastre țări.
      Nu sunt demagog precum politicienii și nici șovin ca cel care, de ziua Ungariei, l-a spânzurat pe Avram Iancu. Noi dacă făceam la fel cu vreun erou al maghiarilor, eram aspru criticați de secuime și de Comisia Împotriva Discriminării (atunci s-a făcut o jignire profundă la adresa poporului român!). Aș vrea să reamintesc pe această cale că minoritatea maghiară e doar o minoritate și dacă nu le convine, să facă bine și să plece de aici, nu să ceară autonomie!
      Alte state nu ne oferă autonomie! De ce? Pentru că e teritoriul lor! Noi, suntem musafiri în propria casă și alții ne fac legea!
      Foarte bine că s-au trezit românii! Foarte bine că ceasul va suna și pentru hoții care ne-au furat și dezamăgit profund!



Închei prin a-l cita pe regretatul Toma Caragiu:
„Ai de spus ceva în viață?
 Spune, cu curaj, pe față!

vineri, 20 ianuarie 2012

Gazați-ne!

      Oameni buni, acele gorile sunt absolut detestabile! Nu îi pot numi jandarmi sub nicio formă, la fel cum sub nicio formă nu pot fi numiți oameni ai legii!
      Până mai ieri, Jandarmeria era, din punctul meu de vedere, cea mai de încredere instituție. Acum nu mai am încredere nici în Jandarmerie. Nu mai am speranța că vreodată vreun jandarm va garanta liniștea și ordinea publică fără să provoace pe cineva sau să răspundă la provocări cu brutalitate.
      Am un mesaj pentru aceste gorile: GAZAȚI-NE! GAZAȚI-NE CA LA AUSCHWITZ!
      În poliție nu mai am încredere pentru că nu știu în care să am încredere! Voi exemplifica și fiecare departament al Poliției Române în care nu am încredere.
  • Poliția Rutieră. Prinde pe cine vrea, amendează pe cine dorește, găsește nod în papură orice-ar fi și oricât de bine pusă la punct ar fi mașina. Corupția pornește de la acești polițiști care sunt în stare să uite de demersurile legale ce trebuie făcute împotriva bizonilor din trafic, șoferilor vitezomani, șoferilor indisciplinați, acelor „rechini” și a altor feluri de șoferi care încalcă tot ce înseamnă cod rutier și orice formă de respect pentru cei cu care împarte șoseaua!
  • Poliția Rurală. Nu știu ce utilitate ar avea asemenea poliție și de ce a fost denumită așa. Probabil că acolo ajung ăia care sunt retrogradați, nu au chef să lucreze prea mult, au chef de bătaie sau să aibă cu ce să înfunde pușcăriile.
  • Poliția Comunitară Locală. Nu știu de ce s-a mai înființat asemenea poliție. Părerea mea e că s-au investit bani aiurea în înființarea unei poliții de care îmi este milă și aș vrea să o iau acasă, să o plimb în lesă și să îi cumpăr mâncare specială ca să se facă mare și frumoasă. Mai bine investeau acei bani în Corpul Gardienilor Publici că și așa școala percepe o taxă lunară pentru plata salariilor gardienilor.
  • Poliția. N-am încredere în ei pentru nimic în lume. Câți bani învârt ăia și cât de unși sunt, nici nu vreau să mă gândesc.
  • Poliția Transporturi Feroviare.Mi-e frică să fac vreo poză în gară fără a lua în obiectiv vreo remiză sau depou sau orice alt element de siguranță feroviară.
      Din punctul meu de vedere, e bine de evitat Poliția Română.
      Serviciul Român de Informații și alte instituții secrete nu îmi dau senzația că pământul pe care stau cu picioarele e tocmai pământ!
      Pompierii sunt cred că singura structură a M.A.I. în care mai am încredere.
      Despre Armată nu știu ce să zic. Sunt un cetățean pacifist și pașnic și, drept urmare nu am nevoie să trimit soldați în nu-știu-ce țări arabe ca să îi pup în cur pe americani și să le arăt că și eu AM CU CE!
       Dacă te întreb pe tine, tu în cine ai încredere, ce mi-ai răspunde?


Ai de spus ceva în viață?
Spune, cu curaj, PE FAȚĂ!

P.S.: Aceasta va fi formula de încheiere de azi înainte.

joi, 19 ianuarie 2012

Ciumpalacu' de servici

      Lumea mă întreabă de ce am ales să îmi fac ecuson cu inscripția „ciumpalac”? Răspunsul meu e simplu: pentru că în viziunea celor cărora le-am dat votul meu sunt un ciumpalac, un vierme sau huligan.
      Da, îmi accept această nominalizare și încadrare din partea lor pentru că ei nu sunt mai buni decât mine. Aspectul financiar nu intră în discuție aici pentru că nu cu banii cumpăr virtuți, nu pe bani vând păcate. Spun că sunt mai bun decât ei pentru că eu sunt un om simplu, dornic să mă întorc la rădăcinile mele și să fac ceva pentru țara MEA, A TA, A TUTUROR!
      În ciumpălăcia mea, eu știu un singur lucru: actuala putere va cădea fără doar și poate!
      Oamenii rup cordoanele de jandarmi care îndeplinesc misiunea dată de Sus: bulevardul Magheru nu trebuie să fie blocat! Părerea mea? O știi: e un rahat cât se poate de mare! Dă-l dracului de carosabil! Pentru acel carosabil s-au tăiat 25% din salarii?
      N-am vrut să cred, dar imaginile pe care le văd mă dezgustă! În loc să trecă jandarmii de partea poporului (pentru că poporul îi plătește și asta ar tebui să se întâmple).
      A venit poporul
      Ca să plece Chiorul!
      Și fiindcă e doc,
      Să plece și Boc!

      Sunt mândru de poporul român. Violențele de care se tem jandarmii sunt niște născociri ale unei imaginații bolnave. Violențele care au avut loc au fost comise de diversioniști. De ce nu se bat ăștia? Pentru că au aceleași gânduri și deziderate! De ce nu aruncă cu ABSOLUT NIMIC? Pentru că nu e de demnitatea lor să arunce, să devasteze, să aprindă și să rupă tot ce le iese în cale! Au fost diversioniști!
      „EBA, tatăl tău nu vrea să vorbește cu noi!” Foarte inteligentă această lozincă!
      „Vă rugăm să ne iertați,
        Nu producem cât furați!”

      Încep să cred că 1989 se repetă, dar (aici e un mare DAR!) nimeni nu trage în nimeni. Nu e violență și așa ar trebui să fie și de acum înainte!


Ai de spus ceva în viață?
Spune cu curaj pe față!

Numai bine!

marți, 17 ianuarie 2012

Ori e albă, ori e neagră? Ori e '89 în 2012?

      Înainte de toate:
 


      După acest moment solemn, să ne întoarcem la oile noastre. Cred că luna ianuarie mă va face să scriu mai mult decât am făcut-o cu alte ocazii pentru care abia dacă acordam un articol.
      De ce acest titlu?
      În primul rând, pentru că ceea ce am văzut azi la televizor pur și simplu m-a oripilat și nu credeam că se poate întâmpla așa ceva într-o țară care se pretinde a fi civilizată, și anume: jandarmi care pur și simplu mutilează un om căzut jos pe caldarâm, îl târăsc spre dubă și apoi cică raționează că „pe ăsta chiar îl doare ceva” și aceiași jandarmi se joacă de-a hoții și vardiștii cu „jucării” pe bune și cu huligani care sunt la fel de reali ca și „jucăriile” cu care ei se „joacă”!
      Repet, militez pentru demonstrații pașnice!
      În al doilea rând, susțin aceste proteste pentru că și eu, la rândul meu aștept o schimbare venită de oriunde,numai de la actuala putere sau opoziție nu! Când actuala putere a fost în opoziție, toți aruncau cu noroi în acei „baroni locali ai PSD-ului” de la Fâsăscu încoace, lumea aruncă cu noroi în „mogulii Găozarului”!
      Nu vreau să crezi, dragul meu cititor că sunt un comunist de modă veche. NU SUNT! Dacă nu știi, eu am prins doar un an de comunism, eu fiind născut în 1988 iar la vârsta de un an și ceva vedeam și eu evenimentele din decembrie '89 la televizorul alb-negru cu circuite integrate Snagov 244. Și în mintea mea de un anișor pe care am avut-o atunci strigam „Jos comunistu!”. Nu îți imagina că am fost un copil geniu și că aceste cuvinte au fost primele cuvinte. Pur și simplu așa mi-a venit mie.
      Acum sunt însetat după aflarea adevărului despre evenimentele și morții din 1989. Vreau să știu cine a tras în popor și de ce? Care a fost raționamentul?
      Închizând această paranteză, revin la ceea ce am început să dezbat.
      De ce au fost bătuți cei nevinovați și din cei care au incendiat, au distrus, au aruncat cu pietre și cu cocktail-uri Molotov au fost arestați doar 3 descreierați?
      Mă bucur totuși că acest blog e încă în picioare și că nu sunt redus la tăcere! Și da, ieri am văzut primul cordon de manifestanți solidari cu cei din alte orașe. Impulsul meu primar a fost acela de a mă alătura lor, dar din motive personale am stat pasiv și emoționat și m-am uitat la acest cordon de manifestanți.
      Tot ce pot spune e că mâine voi fi un ciumpalac de meserie așa cum cei din '89 au fost golani de meserie!




      Numai bine!

luni, 16 ianuarie 2012

DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

      Mi-am permis să adopt titlul cunoscutului Imn Național pentru că sunt mândru că sunt român, că sunt locuitor al Bistriței și că Bistrița este orașul meu natal.
      Un apel la non-violență vreau să fac înainte de a începe să comentez sentimentul care mă încearcă. Poate am să ies și eu în stradă ca să îi susțin pe cei care ies pe stradă și își cer partea lor de târg ce nu a fost respectată.
      De ce spun târg? Pentru că e simplu: ei își fac reclamă pentru ca noi să le dăm lor votul nostru. Noi le dăm votul, dar ei nu ne dau ce ne-au promis. E ca și cum ai merge la magazin, ai da banul și cel din spatele tejghelei nu îți mai dă marfa sau, în cel mai fericit caz, îți vâră sub nas ceva care nu corespunde cerințelor tale. Eu cred că 22 de ani ne-au fost de-ajuns. Poporul român a îndurat prea multe. Îi susțin pe cei care ies în stradă și strigă.
      În sfârșit s-au deșteptat românii! Ceea ce am scris mai înainte s-a îndeplinit. Pur și simplu am rămas fără cuvinte când am văzut că primele proteste spontane ale populației au început să se încropească și ia amploare.
      Inițial, am avut senzația că voi avea un deja-vu (luați aminte decembrie '89), dar m-am înșelat! Forțele de ordine nu au absolut nimic cu nimeni atâta vreme cât protestul e pașnic și așa sper să fie. E îmbucurător că cei care au protestat, au ieșit în stradă, au scandat și și-au spus oful au făcut acest lucru fără a vandaliza și a provoca forțele de ordine.
      Ciudat e că la noi, în Bistrița, nimeni n-a avut nicio treabă cu păstrarea liberă a carosabilului. Doar în București, Jandarmeria s-a preocupat ca bulevardul Magheru să fie liber circulației. Mă întreb de ce?
      Fac un apel tuturor românilor care citesc acest articol:
 - Dacă aveți de ieșit în stradă, ieșiți că nimeni nu vă face nimic.
 - Dacă aveți de strigat ceva, strigați că de-aia v-a dat Dumnezeu gură și voce ca să strigați și nimeni nu vă poate închide gura cu nimic!
 - Dacă sunteți pașnici, nu vă face nimeni absolut nimic!
 - Deci, haideți români să împlinim îndemnul imnului național, să vadă cei de sus că există și cei de jos și că cei de jos or fi ei jos, dar sunt mulți!
      Îmi mai permit să citez din poezia lui Vasile Alecsandri o strofă care face apel la unitate:
 „Unde-i unul, nu-i putere
  La nevoi și la durere.
  Unde-s doi, puterea crește
  Și dușmanul nu sporește!”

      Vă las să ascultați Imnul Național și Hora Unirii și apoi să trageți concluziile.

Cantece Patriotice - Hora Unirii




IMNUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI - Desteapta-te Romane ! (muzica: Anton Pann, versurile: Andrei Mureșanu)


 Numai bine!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Remember '89 partea a 2-a

      Veniți cu noi
      Ca în 22!

      Nu vă fie frică
      'Nea Băsescu pică!

      Un Pitic și cu un Chior
      Și-au bătut joc de popor!

      Aceste lozinci s-au strigat azi pe lângă cele din 1989. Tind să cred că Băsescu își va încheia mandatul mai repede decât credea. De ce? Lumea deja nu mai e mulțumită. A înghițit prea multe.
      Acum mă uit la televizor și sunt uimit. E un deja-vu. La televizor se fac transmisiuni în direct cu protestele din Piața Universității din București. Sunt solidar cu cei ce strigă acolo.
      Istoria se repetă. Decembrie 1989 s-a mutat în Ianuarie 2012. Să sperăm că nu vor exista morți care nu trebuie să moară, fapte care nu trebuie făcute și ascunse de opinia publică.
      Acum stau cu ochii pe televizor ca pe butelie pentru a vedea ce se întâmplă mai departe. Deck-ul pe care îl dețin, face un maraton de înregistrare - sper să mă țină capurile de ștergere și înregistrare.
      Lumea huiduie, lumea se îmbrâncește și lumea vrea să rămână în stradă! Oamenii nu vor să plece acasă îmi aduc aminte de acea lozincă: „Noi de-aicia nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu ne câștigăm / Libertatea noastră!”
      Vă las să vă uitați și voi la televizor. Pentru prima oară am senzația cănu tâmpește pe nimeni, deși fiecare interpretează cum dorește informația.


      Închei prin a spune: JOS BĂSESCU!!!

Remember '89


      Demisia lui Raed Arafat a cam încins spiritele în țară. Ciudat e că pentru un moment am avut senzația că revăd episodul lui decembrie 1989. Țin să menționez că în decembrie 1989 aveam doar un an. Și totuși, de la o persoană au fost declanșate evenimentele din 1989 de la Timișoara.
      Mai devreme am văzut la televizor ce s-a strigat și am avut senzația că retrăiesc acele evenimente, acele emoții. Sunt ciudate acele senzații de deja-vu, înfricoșătoare aș putea spune.
      Cam aceleași lozinci erau strigate și în decembrie 1989: „Libertate!”, „Armata e cu noi!” etc. Românii cu mai multă experiență de viață au înțeles că nu e un sistem democratic în România, ci un sistem corupt! E un sistem în care 'Nea Băse dictează iar Boculete execută fără „doar și poate”.
      În momentul în care a murit tatăl primului ministru, el a sfătuit să se ducă acasă și să își îngrijească părinții. Eu îl întreb pe domnul premier Emil Boc: CU CE? Abia au părinții putere să își susțină odraslele pentru a urma o facultate și a ajunge mai bine decât ei. Cu ce să ne îngrijim părinții când pensia lor ai tăiat-o cu cel puțin 25% din suma pe care o primeau? Cu ce să ne îngrijim părinții când nici nouă nu ne ajung banii de la o lună la alta?
      Se zice că România trebuie să intre în standardele UE, dar din punctul de vedre al politicienilor trebuie să intre doar la capitolul „Cum îl facem pe pălmaș de bani?” Nu e frumos și nici logic. Vom ajunge să facem credit la bancă pentru a ne plăti utilitățile!


     Să vă fie rușine, DEMAGOGILOR!

luni, 2 ianuarie 2012

Începutul temutului sfârșit

      La mulți ani! Bine v-am găsit în acest nou an! Fie ca anul ăsta să fie un an mai bun decât cel precedent iar Bunul Dumnezeu să vă lumineze mintea pentru ca deciziile pe care le luați să fie cele mai corecte!
      Lăsând urările la o parte, trecem la lucruri ceva mai serioase. Deci, pe cai că se filmează!
      Că cică da. Ăsta e anul în care vine cataclismul peste noi sau ăsta e anul în care binecunoscutul calendar mayaș se termină (adică nu au mai putut ăia să mai prezică ceva după 2012).
      Dacă e să fie așa, înseamnă că de ceva vreme trebuia să se întâmple ceva. Chestiile astea nu se întâmplă într-un singur an. Pământul nu își face de cap într-un singur an iar în secunda următoare totul e ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Să fim serioși!
      Partea cea mai tristă e că sunt destui care cred că în 2012 vine sfârșitul! Unii chiar lasă averea celor care fac propaganda cu sfârșitul lumii. Alții care vor să nu vadă ce se întâmplă, se sinucid și cu asta s-a terminat! Până la Apocalipsă mai este și cred cu tărie că eu am să ajung oale și ulcele până o să apuc să văd această Apocalipsă.
      Săpând un pic internet-ul am dat de ceva informații destul de interesante și care, trebuie să recunosc, m-au lăsat cu gura căscată!
      Prima chestie e că mayașii au făcut preziceri destul de exacte asupra anumitor evenimente ce au avut loc. Tot mayașii au fost cei care au reușit să măsoare cu o precizie destul de mare durata unui an. Ca să îți dovedesc, asta am găsit aici:

„Calendarul gregorian, pe care il folosim in prezent, a fost introdus in Europa in 1582. Conform acestuia, Pamantul face o orbita completa in 365,25 de zile, cu o eroare de 0.0003 %, o masuratoare destul de exacta, avand in vedere ca a avut loc in urma cu 400 de ani. Calenadrul mayas este derivat din cel al predecesorilor lor, olmecii, a caror cultura dateaza cu 3000 de ani mai devreme. Acestia, fara a avea la indemana instrumentele secolului XVI european, au reusit sa aproximeze un an in 365,2420, deci cu o eroare de 0.0002 %, o masuratoare mult mai precisa si, mai ales, facuta mult mai devreme.”
      Deci mayașii au reușit să pună la punct lucrurile pe care noi azi le avem de-a gata. Dacă întrebăm pe cineva despre ei, nimeni nu prea știe ce să ne zică. Asta e altă poveste pe care nu am de gând să o dezbat aici. Poate într-un alt post.
       A doua chestie e că sunt destul de multe personaje mai dubioase care totuși spun și ele că în urma unui fenomen astronomic ce are loc la un interval foarte mare vor apare schimbări în interiorul planetei. Răspunsul meu? VOM TRĂI ȘI VOM VEDEA! Până atunci îmi văd de ale mele și am să râd puțin de cei ce cred în chestia cu temutul sfârșit al lumii.
       Într-adevăr, e destul de terifiant să te gândești la chestia asta, dar suntem prea mici și prea slabi să putem ține piept unei inundații sau a unui tzunami, darămite cataclismelor care ar urma unei schimbări rapide de poli magnetici. Și din moment ce l-am luat pe „dacă” în brațe, ar fi un pic cam târziu să ne căim pentru păcatele pe care le-am săvârșit pentru că întotdeauna o să existe oameni care o să fie sceptici și vor continua să-și facă făcutele.
        Așadar, oameni buni! Nu mușcați toate gogoșile ce vi se aruncă prin intermediul media până ce nu ați trecut prin filtrul rațiunii și ați interpretat corect acea informație! Riscați să deveniți penibili.


Până data viitoare, să aveți grijă de voi și țineți minte:
Succesuri, că noroc au toți proștii!

sâmbătă, 24 decembrie 2011

Dragă Moș Crăciun

      Anul ăsta, recunosc (căci nu îmi e rușine să recunosc) nu am fost prea cuminte și, drept urmare, nu mă aștept să primesc ceva material cum îmi doream când aveam câțiva ani.
      Pentru la anul, am mai multe dorințe care nu mă privesc strict pe mine, ci pe întreaga națiune.
      Mai întâi, mi-aș dori să se deștepte poporul român din acest somn și să își aducă aminte de păcatul pe care l-am săvârșit în 25 decembrie 1989: execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției acestuia. Acel tribunal s-a crezut mai tare decât Dumnezeu și a dispus să fie omorât tocmai în Ziua de Crăciun. Și nu e de ajuns să își aducă aminte de acel păcat, ci să încerce să repare greșeala făcută.
      Apoi, aș vrea ca cei care ne conduc să nu mai povestească despre noi ca fiind niște cifre, ci ca oameni care muncesc pentru bunăstarea proprie și pentru alții. Românul care nu mai are loc de muncă să lase paharul de la gură și să facă ceva pentru țara în care trăiește. Dacă mă crezi, dragă Moșule, (și bănuiesc că știi mai bine decât mine) numărul alcoolicilor a crescut din '90 încoace. Din oameni care au ceva de oferit, au ajuns oameni cărora trebuie să li se ofere. Nu vreau să fiu considerat un comunist, dar nu e mai bine când mănânci o pâine de pe vatră? Nu e mai bine când mănânci o legumă sau un fruct din propria grădină și nu îl cumperi de la greci, turci sau alte nații? Nu e mai bine să închini un pahar de țuică sau vin, după caz, decât să dai banii pe cine-știe-ce făcături? Nu e mai bine să colinzi în limba ta decât acel răsuflat „Jingle Bells”?
      Iată un colind pe care l-am descoperit și mulțumesc pe această cale user-ului care l-a încărcat pe server-ele trilulilu:


Corul Barbatesc din Finteusul Mare -Colind -

      Ascultă și ia aminte, dragul meu cititor!


      Îi mai cer Moșului un singur lucru: să îi lumineze pe cei care nu-s luminați, să-i înfrâneze pe cei desfrânați, să-i aducă pe calea cea dreaptă pe cei care s-au rătăcit și multă sănătate tuturor!

      În încheiere aș vrea să îți urez ție, familiei și celor dragi ai tăi multă sănătate pentru că așa cum spunea Schopenhauer „Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic”, împlinirea tuturor dorințelor, iar lumina care a vestit Nașterea Mântuitorului nostru să lumineze inimile și mințile tuturor pentru ca să ne putem aduce aminte cine suntem și de ce suntem aici!


CRĂCIUN FERICIT!



Nicolae Furdui Iancu - Noroc sa deie Dumnezeu

miercuri, 21 decembrie 2011

Revoluția din 1989 - după 22 de ani

Promusica - Timisoara

Vali Sterian - Vino Doamne

      Cu aceste două piese încep acest articol. Ascultă-le cu foarte mare atenție și reflectează la ce se spune acolo! Gândește-te un pic la coșmarul prin care au trecut mii de tineri, unii din ei fiind uciși. Din cei uciși, o parte au fost îngropați la fel de brutal precum au fost uciși, alții au fost uciși, incinerați și cenușa lor a fost aruncată la canalizare! Așa s-a procedat la Timișoara.
      Cine a tras? Cine a dat ordinul să se tragă? Chiar era nevoie de un asemenea măcel? Oare cel care a dat ordinul să se tragă nu s-a gândit nici măcar o clipă că practic, își omoară semenii (dacă nu frații); omoară părinți care au lăsat în urmă copii, omoară copii care lasă în urmă părinți, omoară tot ce se poate omorî și lasă în urmă teroare! Ăștia au fost adevărații teroriști! CEI CARE AU APĂSAT PE TRĂGACI!


Imaginile vorbesc de la sine:












      Ar mai fi multe video-uri de expus, dar e mult prea multă informație și nimeni nu poate spune cu exactitate ce s-a întâmplat în culise, cine trăgea sforile și cine stătea liniștit. Ce e drept, se știa cine avea de suferit: poporul român.
      Atunci s-a produs acea eliberare de sub jugul comunist, dar în opinia mea, s-a mai produs și o scindare a poporului român! Când spun scindare, spun că poporul român nu e așa de unit precum ar trebui să fie, tot ceea ce contează e păpica și plasticul ce-l pune pe pâine iar în rest să moară capra vecinului și dacă nu moare capra, să moară vecinul, că de capră are el nevoie!
      După 22 de ani de democrație prost înțeleasă și prost aplicată, am ajuns să avem de toate... pe raftul magazinelor. În buzunare ne bate vântul, la fel și în portofele. Unii afișează la televizor cu nonșalanță  ce fac atunci când nu ar trebui să fie nimeni prin preajmă, alții se fălesc cu averile pe care le au. Unii merg cu mașinile doar ca să se afișeze că au o mașină cu care nu pot merge nici la WC-ul public din centru (la ce drumuri sunt la noi... no comment).
      Cei care au pus mâna pe putere în acel decembrie '89, au reușit să transforme o țară în care nu cred că se murea de foame și oamenii nu erau chiar așa de stresați într-o țară în care crima pornită de la un pahar în plus și o vorbă spusă aiurea face legea. Știrile de la ora 5 nu mai sensibilizează pe nimeni, ba mai mult, inspiră pe cei ce vor să devină „celebri”.
      Românii sunt mai stresați, mai mașini.
      Huiduiți-mă dacă spun neadevăruri!
      Ca să închei într-o notă puțin mai veselă, pot spune că la un an și aproape 3 luni eram un revoluționar! În pătuțul în care îmi făceam veacul (și pe care l-am rupt de nu știu câte ori sărind în el) strigam „JOS COMUNISTU' !” Ai mei se uitau la televizor și urmăreau Revoluția. Când mă auzeau, nu știau cum să mă mai oprească să nu cumva să aibă probleme din cauza mea.
      Așa arătam eu atunci:

      Cum arăt acuma? Hai să povestim despre altceva, ok?
Succesuri, că noroc au toți proștii!

luni, 19 decembrie 2011

Găinilor le place plasticul pe pâine

      Mai nou, cică, lucrez pentru „o companie multinațională”, dar nu mă încălzește cu absolut nimic treaba asta, ba chiar mai mult am și răcit lucrând în cadrul acestei companii.
      Cum am ajuns să mă îmbolnăvesc (din nou), e simplu. Imediat vă spun rețeta:

  • se ia un angajat nou de la raionul lactate fără echipament de protecție;
  • se ia un angajat mai vechi de la raionul congelate cu nervi și chef să demonstreze șefului că se poate;
  • se ia o cameră frigorifică unde temperatura e musai să fie de -20 de grade Celsius
      Mod de preparare:
  1. angajatul vechi cheamă angajatul nou pentru ajutor cu marfa în camera frigorifică;
  2. odată ajunși în camera frigorifică, angajatului nou i se face promisiunea că cele 4 ore pe care le are de lucru în ziua respectivă le va petrece în mare parte în congel;
  3. angajatul vechi se ține de promisiune în timp ce angajatul nou nu știe cum să facă să iasă dracului de acolo pentru că deja îngheață până și transpirația pe el;
  4. se iese de la congelator cu foamea în stomac și cu promisiunea dată pe jurat că ultima oară când angajatul nou va mai intra în congelator, va fi atunci când va fi țeapăn;
  5. se lasă acest cocktail să se matureze timp de 3 zile, timp în care angajatului nou nu i se oferă un echipament de protecție.
  6. et voila! Boala s-a instalat! Spor la vindecare!
      Dar să lăsăm rețeta perfectă de a răci în 3 zile și să mă întorc la ce am scris în titlu. Ziceam că găinilor le place plasticul pe pâine.
      În primul rând, să definim termenii „găini” și „plastic pe pâine”.
          - Găini = clienți nesimțiți care: - își fac cumpărăturile și lasă articolele cumpărate pe cine-știe-care raion;
                                                           - compară România cu țările din vest în ceea ce privește civilizația, dar să nu cumva să facă vreo schimbare în comportament că le și cad organele genitale (doar nu vrei să dispară prostia, nu?);
                                                           - cumpără plastic pe pâine.
          - Plastic pe pâine = exact alimentele nesănătoase. Exemple: margarine (care sunt de diverse mărci și pentru diferite scopuri exact ca și cremele pentru femei), lapte de soia, lapte, frișcă etc. de tip UHT, iaurturi pentru copii în care sunt pompați emulgatori (acele E-uri de care toți fugim), brânza topită, și alte produse din gama lactatelor și nu numai.

      Dacă nu mă credeți, v-aș invita un pic în această vestită companie multinațională să observați cum găinile își cumpără plastic de pus pe pâine în cantități destul de mari.
      N-am nicio treabă pentru că sunt banii și sănătatea lor. Însă tot pe banii și sănătatea lor se vor mai întâlni cu mine măcar o dată. Nu sunt eu vreo copie a vreunui sfânt, dar voi fi un cadru medical și de aici trageți concluziile.

      Și ca să vă povestesc cum e, povestea vine cam așa: îmi puneam marfa la raft și dintr-o dată mă văd înconjurat de găini care nu mai aveau mult și mă călcau în picioare. E normal? E frumos? E etic?

      Vă las pe voi să răspundeți!
Cineva mi-a sugerat să renunț la acel „Numai bine!” pe care îl puneam la fiecare final. O să fac un experiment. Voi pune replica de mai jos și dacă vă va place asta mai mult decât cealaltă, atunci asta va rămâne.

Succesuri, că noroc au toți proștii!

duminică, 11 decembrie 2011

Răsăriții

      Mai devreme am intrat pe site-ul unui ziar local să văd ce s-a întâmplat deoarece era un nor de fum destul de evident cât să spună că pe undeva este un incendiu.
      La această oră, pompierii încă mai luptă cu flăcările.  Tot ce pot spune e că îmi pare rău pentru nenorocirea ce s-a abătut asupra caselor oamenilor și sper ca aceștia să poată să își repare casele.
      Să lăsăm această știre și să povestim despre un comentariu răsărit venit din partea unei anume Corina care sună cam așa: 
„Traim in Romania. Numai aici se poate intampla astfel de lucruri. Sa ajunga pompierii dupa 30 min de la anunt. Sa mai stea inca 24 de minute sa alimenteze masinile si sa porneasca primul tun dupa 26 de minute, iar alte 2 tunuri dupa 15 min. Am fost la fata locului cand au ajuns pompierii a treia casa nu ardea, dar din cauza dotarilor si........ (nu vreau sa fiu rautacioasa)bietii oameni au ramas pe drumuri in pragul sarbatorilor. Dumnezeu sa le dea putere sa mearga mai departe. Trebuie trasi la raspundere”

Sunt multe alte comentarii „răsărite” care inundă site-urile de știri și mai ales articolele de știri în care sunt tratate evenimentele care necesită urgențe (fie ele medicale, incendii sau alte nevoi - nu mai zic de poliție pentru că nu o să văd vreun polițist făcând vreo urmărire în viteză pe vreo „autostradă” din România).

Ca să comentez comentariul respectivei respectabile Corina, voi începe prin a spune că trebuie să se mulțumească că măcar au putut ajunge și în limita dotărilor, nu au stat cu mâinile în sân așa cum probabil ar fi făcut dânsa. Un alt aspect e acela că sunt băiețașii cu mașini modificate, care în mândria lor că au mașină de Spania nu lasă autovehiculele de urgență (salvare, pompieri, poliție etc) să treacă. Nu cunosc motivul, dar o să încerc să aflu pentru voi.

Majoritatea sunt șoferi care au uitat că au fost cândva pietoni și că, la rândul lor, au incomodat alți șoferi. Nu înțeleg această mentalitate. E egal cu aceea în care uiți de unde ai plecat! Partea haioasă e că exact aceiași oameni când vor fi în necaz vor tăcea și vor ști să stea cuminți. O parte din ei vor reflecta de unde au plecat și unde au ajuns.

Mi-aș dori ca asemenea comentarii să nu se mai posteze pentru că acei oameni care le postează se fac de rușine. Cred că aș râde și cu MS-DOS-ul de ăștia când am să îi văd cu mașina de pompieri după ei ca nu cumva să ia foc în urma unei combustii spontane. Ăștia-s tâmpiți!

Mai era un răsărit care compara România cu U.S.A. Ăla e vreun pupincurist de-al Piratului care, și el la rândul lui pupă în cur americanii.

Oameni buni, nu comparați România cu alte țări! Așa cum alte țări nu sunt România, așa nici România nu e alte țări!




Treziți-vă și puneți mâna și munciți aici în țară, nu la străini! Casa voastră se dărâmă și pe-a altuia o ridicați! Treziți-vă! Atât vă zic!




Numai bine!

joi, 1 decembrie 2011

Întoarcerea țăranului







      Nu vreau să crezi că am pus titlul cu scopul de a plagia un colind (dacă mi-e permis să-l numesc astfel) al Măriei Sale Țăranul Român și Făcătorul de Țară. Departe de mine acest gând pentru că nu mă consider ca majoritatea care copiază pe față cu o nemărginită nesimțire.
     Ascultând piesa asta realizez că o parte din români încă mai țineau la tradițiile și obiceiurile pe care le-au moștenit, cu care au crescut, pe care le practică și față de care au datoria solemnă de a le transmite și generațiilor ce vin din urmă.
      Din păcate, apare o discrepanță vizibilă din Lună între românul de la sat și românul de la oraș. Nu știu dacă e normal să fie așa pentru că suntem același popor.
      Țăranul (și nu folosesc acest termen ca să definesc acea pătură a populației care e incultă) a fost mereu omul de bază al țării (doar nu degeaba îi spune țăran), dar care a fost mereu umilit de cei care știau mai multe și care aveau mult mai mulți bani decât el (mai ales de aceștia).
      De câte ori ascult această piesă, de fiecare dată îmi imaginez un om simplu de la sat care își respectă cu SFINȚENIE obiceiurile și tot de atâtea ori stau și mă întreb dacă ne e rușine să afirmăm că suntem români, dacă simplul țăran român e de vină că noi importăm sărbători americane (Haloween-ul, Crăciunul și Paștele american, Sf. Valentin etc. măcar e bine că ne aducem aminte că 1Decembrie e Ziua Națională a României că altfel sărbătoream inclusiv 4Iulie; nici nu mă miră la cât de mult pupăm în cur americanii), dacă din cauza țăranului român lăsăm portul popular și cântecele autentice (de la mama lor) pentru portul de cocalar și pițpoancă și pentru maneaua autentică a lui Guță, Cârnaț, Cercel, Minune etc, dacă din cauza țăranului român uităm de glie și plecăm să ștergem bătrânii de prin Uniunea Europeană la cur și uităm de bătrânii noștri care se sting de inimă rea și de bolile care îi macină și lista mai poate continua.
      Începem să uităm că suntem români și asta mă întristează. Eu mereu voi fi mândru de faptul că „Tatăl meu a fost cioban,/ Bunicul meu a fost Traian”, mereu voi fi mândru că sunt bistrițean și de faptul că în Bistrița asta pe care lumea o uită s-a născut la 1848 poezia „Răsunetul” de Andrei Mureșanu, care ulterior a devenit IMNUL NAȚIONAL pe care Marcel Pavel și-a permis (laba la banii lui) să îl modifice după bunul lui plac!
       De ce ne negăm originile? De ce nu putem să fim noi înșine, ci să-i copiem pe alții? Oare cei ce au murit în primul război mondial sub deviza „PE AICI NU SE TRECE”, au murit degeaba? Tind să cred că da! Pentru că nimeni nu știe (mă refer la cei ce au ieșit de pe băncile școlii) ce s-a întâmplat atunci și nu le sunt recunoscători pentru faptul că vorbesc aceeași limbă cu cel din Țara Românească, Moldova, Transilvania și Bucovina și pentru că avem o țară cu tot ceea ce ne trebuie.
      Am susținut, susțin și voi susține sus și tare că România nu are nevoie de Uniunea Europeană, ci mai degrabă Uniunea Europeană are nevoie de România!
      Înainte de a încheia aș vrea să îmi cer scuze că acest articol nu a fost postat de 1Decembrie când toți ipocriții și redușii mintal au la „avatar-e” steagul României și urează prin intermediul status-ului „La mulți ani, Zimbabwe!” (sau Congo, după caz). Și aș mai dori să adresez sincere urări de sănătate tuturor românilor cărora nu le e rușine că sunt români, care speră la un viitor mai bun al României și care își aduc aminte de sacrificiile făcute de eroii primului război mondial.
      În încheiere, aș vrea să supun atenției tale 2 piese care înseamnă foarte mult pentru mine:







Numai bine!


EDIT:
Aș vrea să-i mulțumesc marelui poet Adrian Păunescu pentru minunatele versuri scrise pentru melodia cu care acest articol începe!

miercuri, 16 noiembrie 2011

Telenoveaua și maneala

      Reprezentantele sexului frumos o să arunce cu ouă stricate după mine după ce o să citească această postare, dar n-am ce să le fac pentru că ăsta e blogu' meu și sunt ideile mele care sunt postate aici.
      Telenoveaua și maneala sunt două elemente de atac atunci când vine vorba de atacul la integritatea morală a populației a căror efect este... devastator.
      Mai întâi să clarific cele două concepte enunțate în titlu, pentru a nu crea neplăceri.
      Telenoveaua reprezintă acel program emis pe posturile TV (ce bine că am uitat de telecomandă) care se încadrează în categoriile: 
  • romance, nicidecum program de dragoste (că altfel le puneau cu 18+ și era mai bunasoală treaba);
  • reality show mioritic, nicidecum program din viața reală care de fapt nu e reală ci regizată un pic (gen Noră pentru mama, Mireasă pentru fiul meu etc.; sunt sinonime expresiile, nu-i așa?, Ochii din umbră și infidelități de tot felul), emisiuni în care acel semnal de test cu frecvența de 1kHz (pe românește, bipu' ăla) e difuzat pentru a masca „excesul de cultură” de care dau dovadă protagoniștii poveștii în momentul în care apar situații conflictuale iminente;
  • emisiuni care nu își au niciun rost a fi emise în eter, ba chiar mai mult poluează atât electromagnetic cât și intelectual prin simplul fapt că pe sticlă apar niște clovni (de aia lumea nu se mai duce la circ, pentru că pe TV e circ pe gratis din plin).
      Maneala reprezintă acel gen muzical promovat din plin pe tapraf tv care nu poate fi asemănat cu maneaua originală. Crede-mă pe cuvânt când spun că maneaua originală suna mult mai bine decât ce aud azi (e o diferență dintre a auzi și a asculta: de auzit, aud orice, dar când ascult deja se schimbă cu totul datele problemei). Tind să cred că tapraf tv a fost creat de studenti inapți să-și treacă examenele la facultate și au avut bani de investit în echipamente cu care să promoveze acest jeg muzical, cu care au reușit în mare parte să cam prostească populația.

      De la asemenea elemente se schimbă comportamentul părinților (pentru că și ei se uită la TV cot la cot cu copiii lor), părinți care, involuntar vor schimba și comportamentul copiilor și vor crea acei copii de fațadă despre care am povestit în postarea trecută. Pentru cei ce nu au chef să citească, le spun că acei copii de fațadă au telefoane mobile deși nu știu citi, se duc în locuri special amenajate de joacă, de exemplu, apartamente etc., copii luați de la școală cu mașina de către părinții lor, nu oricum și nu le este  promovată ideea de mișcare care e vitală creșterii și dezvoltării armonioase. Într-un cuvânt, generația Ben 10 și Hanna Satana Montana.

      Pentru unii pare ridicol ce am scris aici, dar de fapt, e o problemă gravă pentru că nimeni nu mai știe de o muzică bună sau un documentar (măcar să folosească eficient energia electrică pe care o consumă oricum). Prin acest post o să mai trag un semnal de alarmă în speranța că într-o zi ne vom trezi la realitate și vom vedea cât de mult avem de recuperat datorită ignoranței multora dintre noi.

      Și ca o vorbă de duh, sunt de acord că metodele vechi de a da educație unui copil sunt mai eficiente decât ceea ce ne recomandă psihologii din ziua de azi. Telefonul copilului e folosit cam abuziv de copiii care au ce mânca, cu ce se îmbrăca și părinți care le vor doar binele.

Numai bine!

marți, 8 noiembrie 2011

Stimulii copilăriei


      Câți dintre voi nu și-au adus aminte de copilărie când au simțit un miros anume, un gust anume și ați revăzut locurile în care ați făcut primele năzbâtii?
      Acest articol este dedicat în întregime generației cu cheia la gât, care de mici copii nu au știut de TV (indiferent dacă era color sau alb-negru), internet, telefon mobil și alte gadget-uri cu care sunt dotați copiii din ziua de azi fie din dorința părinților de a ști pe unde sunt și ce fac, fie din dorința copilului de a se afișa că el are cea mai tare chestie la momentul respectiv și că niciunul nu îi este nici măcar egal, darămite să-l întreacă.
      Dar să revin la ceea ce am de povestit/aberat aici.
      Spuneam că fiecare din noi are un grup de stimuli care, pur și simplu aduc nostalgia vremurilor de când fiecare a trecut prin perioada bine-cunoscutei expresii „Lasă că mă fac eu mare!”. Zilele trecute am gustat niște dulceață de gutui (o minunăție!) și, parcă dintr-o dată nu mai vedeam monitorul de 19”, modem-ul, telefonul mobil și tot ceea ce dețin azi pentru a mă deconecta de la realitatea cotidiana, ci am văzut casa bunicii unde am mai mâncat așa ceva cu mult timp în urmă. Simțeam mirosul de ceai, căldura sobei de teracotă și o vedeam pe bunica și pe bunicul meu (care cred că veghează asupra mea și alor mei) care mă priveau cu drag. După ce am înghițit, m-am trezit la realitate și am mai luat o linguriță. Și visul a continuat până când nu a mai fost dulceață de gutui în acea căniță de tablă.
      M-am trezit din transă și mi-am zis: „Bă nene, da' depănările de amintiri sunt mai tari decât orice țigară de aia „frumoasă” sau îmbunătățită!”
      Când mă uit la copiii din ziua de azi, realizez cu stupoare că acești copii sunt copii doar de fațadă pentru că ei nu mai au esența unui copil, ci sunt aproape adulți. De ce? Pentru că mami și tati le pun în mână telefonul mobil (habar nu au să citească și totuși se pricep să trimită mesaje și să facă poze), calculatorul (scrisul de mână cred că va dispărea și atunci cum vom mai ține stiloul în mână ca să semnăm ceva? Cred că vom pune câte un X sau cum se făcea pe vremuri, vom pune amprenta noastră pe un act oficial!), sunt duși la școală și așteptați de părinți, bunici, rude și transportați acasă cu mașina.
      Încotro ne îndreptăm? Asta se dorește a fi globalizarea? Dacă da, atunci nici nu vreau să fac parte din ea.
      Acest progres tehnologic duce la un regres emoțional și social care ne va trimite înapoi în epoca de piatră!
      Am cam terminat de aberat pe ziua de azi. Spune-mi, ce stimuli îți aduc aminte de copilărie și ce îți aduci aminte?


Numai bine!