Aşa mi-a venit să-l botez pe liliacul care zbura azi bezmetic orientându-se agil după "sonarul" propriu.
Trebuie să vă mărturisesc faptul că acesta a fost primul liliac pe care l-am văzut vreodată. Ce e drept, i-am şi făcut câteva poze ca să îmi aduc aminte de el pe când voi fi externat.
Îl cam invidiez pe bezmeticul Willy pentru că el nu ştie ce e aia boală, ce e ăla spital, ce înseamnă să stai ţintuit în aceeaşi clădire timp de două săptămâni. El îşi face zborul liniştit fără să dea vreo explicaţie cuiva despre "scopul şi durata" zborului. De ce să dea vreo explicaţie? Oricum el zboară bezmetic şi fără să aibă un anume ţel. Cât despre durată, el va zbura până ce va obosi.
Singurul lucru care îi ocupă mintea e sa îşi umple stomăcelul cu ceva bun şi să zboare liber.
Câteodată, şi noi, oamenii, ar trebui să luăm exemplul liliacului Willy. Pur şi simplu ar trebui să uităm de problemele ce ne umplu viaţa în mod inutil şi să profităm cu adevărat de ceea ce înseamnă viaţa. Şi aici mă refer la viaţa virtuală, plină de "1" şi "0", dar afişată atrăgător sub forma site-urilor de socializare, a programelor de instant messaging şi alte invenţii pe care le avem de cand a aparut calculatorul personal.
Îmi imaginez strazile pline de oameni care zâmbesc, nu au ultimele gadget-uri asupra lor şi deci, în consecinţă se bucură până şi de simplul act al pasului.
Cantitatea enormă de informaţii mai mult sau mai puţin bune din punct de vedere calitativ a început să îşi arate colţii prin simplul fapt al distrugerii spiritului uman. Sunt distruse sentimente, reactii şi valori morale. Liliacul Willy nu stie ce e aia internet, chat, facebook, blog; el isi vede linistit ultrasunetele lui si zboara precum un avion de hartie mai mult sau mai putin stangaci aruncat.
Omul, in setea lui de progres a uitat sa se joace in nisip, a uitat demult cum e sa primeasca un bulgare de zapada, a uitat de banala raceala si de leacurile babesti. In schimb, a inceput sa vorbeasca si sa se fereasca de virusuri gripale si alte infectii. Ba mai mult, a inceput sa se isterizeze din cauza unor chestii minore.
Eu sper sa imi pastrez simplitatea si ce a mai ramas neatins de cotidian, si anume, sufletul. Acelasi lucru il doresc intregii umanitati. Mi-as mai dori ca zambetul lor sa nu fie un zambet fortat de lentila unui aparat foto sau a unei camere de filmat ci un zambet natural care se vede si se simte si sa zboare in viata precum bezmeticul Willy.
Numai bine!
joi, 17 martie 2011
marți, 8 martie 2011
Sarbatorind femeia
Femeia, definitie: Femeia reprezinta izvorul fizic al vietii fizice, un amestec omogen de pasiune, afectiune, grija, devotament, nebunie, gingasie, frumusete, blandete si nu in ultimul rand, rostul barbatilor (intregi la minte) pe acest pamant.
Ca barbat sau baiat visezi mereu sa o intalnesti pe cea cu care iti vei petrece cu drag restul vietii. Unii din noi o gasesc pe EA, altii nu. Si cum sa nu iubesti femeia? Cum sa nu ii spui macar o data in viata ca iti este draga indiferent de gradul de rudenie, statutul sau rolul pe care il are atat in societate, cat si in viata ei intima.
Eu sunt de parere ca orice femeie e o floare ce trebuie ocrotita de orice factor de stres al cotidianului care reprezinta o furtuna devastatoare si trebuie lasata sa simta mangaierea dulce a soarelui iubirii.
Respect si accept femeia pentru ceea ce este si nu pentru ce as vrea eu sa fie, pentru ca asta e cheia spre... esec!
Inchin acest articol tuturor femeilor din lume pentru ca fiecare femeie in aceasta zi va trebui sa se simta speciala. Si chiar daca e ziua femeii, nu trebuie sa sarbatoreasca barbatul pana pica in cap. Ideea e sa fie o armonie intre femeie si barbat in asa fel incat sarbatoarea sa fie unica in an! Din acest motiv, voi transmite tuturor femeilor din lume un calduros si sincer "La multi ani!".
Chiar daca sunt in spital si trebuie sa ma fac bine, eu imi fac timp si pentru lucruri simple precum contemplarea naturii si mai ales a ghioceilor care acum, timizi, si-au scos capsorul lor alb si gingas de sub zapezile albe si reci.
Ca barbat sau baiat visezi mereu sa o intalnesti pe cea cu care iti vei petrece cu drag restul vietii. Unii din noi o gasesc pe EA, altii nu. Si cum sa nu iubesti femeia? Cum sa nu ii spui macar o data in viata ca iti este draga indiferent de gradul de rudenie, statutul sau rolul pe care il are atat in societate, cat si in viata ei intima.
Eu sunt de parere ca orice femeie e o floare ce trebuie ocrotita de orice factor de stres al cotidianului care reprezinta o furtuna devastatoare si trebuie lasata sa simta mangaierea dulce a soarelui iubirii.
Respect si accept femeia pentru ceea ce este si nu pentru ce as vrea eu sa fie, pentru ca asta e cheia spre... esec!
Inchin acest articol tuturor femeilor din lume pentru ca fiecare femeie in aceasta zi va trebui sa se simta speciala. Si chiar daca e ziua femeii, nu trebuie sa sarbatoreasca barbatul pana pica in cap. Ideea e sa fie o armonie intre femeie si barbat in asa fel incat sarbatoarea sa fie unica in an! Din acest motiv, voi transmite tuturor femeilor din lume un calduros si sincer "La multi ani!".
Chiar daca sunt in spital si trebuie sa ma fac bine, eu imi fac timp si pentru lucruri simple precum contemplarea naturii si mai ales a ghioceilor care acum, timizi, si-au scos capsorul lor alb si gingas de sub zapezile albe si reci.
In incheiere, eu urez tuturor femeilor un calduros "La multi ani!", multa sanatate si Bunul Dumnezeu sa le aiba in paza!
Numai bine!
duminică, 6 martie 2011
Cristale de algocalmin
Ninge afara. E inca sezonul sa mai ninga chiar daca baba Dochia isi da acum jos cojoacele. Se pare ca azi si-a dat jos un cojoc.
Numai bine! Sanatate!
Eu acum sunt in salon si astept sa vina ziua in care ma voi opera. Abia astept sa ma operez sa pot sa scap de "bombonica" din falca. E destul de sacaitor ca nu prea pot manca. Ma incred in Bunul Dumnezeu si in medicii care stiu sigur ca vor face tot ce pot ca eu sa ma vindec. Cazul meu am vazut ca prezinta interes pentru mai toata lumea de aici si asta e o treaba buna. Acum chiar ma simt ca fiind unic, nu ca nu as fi (nu stiu cum de poate sa incapa atata modestie in fizicul meu).
Acum sa revenim la lucruri mai pamantesti. Am vrut sa scriu aseara despre sintagma "Omul sfinteste locul", dar pe la vreo 2 jumate mi-am dat seama ca deja o dau in lambada si am zis ca e mai bine sa ma pun la somn.
Vroiam sa povestesc despre faptul ca se pot respecta regulile si normele care asigura un succes demn de invidiat. Vroiam sa povestesc ca se pot crea conditii cat de cat placute si se poate vorbi frumos cu pacientii, fara sa se ia vreun ban.
Stiu ca te miri, dragul meu cititor, dar crede-ma ca asta am vazut de aici, din patul de spital. Si nu numai pe patul de spital, ci si in stagiul meu de practica.
Aici, in spital, am gasit fel de fel de oameni care mai de care, fiecare cu boala si cazul lui, unic in felul lui, oricat de asemanatoare ar fi doua cazuri intre ele.
Ninge afara cu fulgi care seamana cu cristalele de algocalmin injectabil. E un peisaj destul de dragut mai ales ca totusi, imi place sa vad cum ninge, dar nu imi place cand zapada incepe a se topi. Langa geam, ca acolo se prinde Radio Renasterea, se afla un telefon si de acolo se aude Sfanta Liturghie. Va veni si preotul spitalului, dar simt ca voi avea curaj sa infrunt boala care m-a adus aici. Nu imi pare rau pentru ca acasa nu stiu daca faceam ceva pentru a-mi rezolva problema.
Abia astept sa ajung acasa si sa trag un somn si sa ma pun din nou pe comentat/criticat/apreciat ceea ce aud la radio, vad pe TV sau ce stiu eu mai ce.
miercuri, 2 martie 2011
Spaga
Spaga, mita etc., etc, este cel mai josnic si ilicit mod de a castiga o suma de bani.
Avantaje ar fi de ambele parti: cel care ofera are garantia ca a dat un ban, da' sta in fata, pe cand cel care primeste are satisfactia ca primeste un ban in plus fara sa fie intrebat de cineva sau impozitat de catre statul roman.
Partea proasta e ca la noi (e ca la nimeni) s-a impamantenit acest obicei barbar de balcanic. Acest obicei bolnav ma dezgusta pana in maduva oaselor si sunt gata sa condamn pe oricine impinge pliculetul cu bani pentru a avea un avantaj, a obtine un favor, a avea acces la ceea ce nu e voie si pentru a plati in plus pe cineva pentru un serviciu pentru care e deja platit.
Problema se pune ca noi nu mai vrem coruptie in tara, ii vrem morti pe cei care cu nonsalanta ne sug banii din buzunare precum tantarii sangele din vasele sangvine. De aici se observa si setea noastra de sange si de circ (suntem urmasii romanilor, dar facem totul intr-un mod grotesc precum balcanicii). Sa nu uitam cine anume i-a invatat pe cei care au fost candva oameni cinstiti sa devina necinstiti.
Primii la mana sunt medicii care au fost rasfatati de oamenii necajiti cu bani si alte stimulente pentru ca pacientii lor sa se vindece sau sa li se amelioreze starea. Bineinteles, s-a refuzat o data, s-a refuzat a doua oara, dar totusi s-au luat banii si a treia oara nu se face nimic pana ce in buzunarul medicului nu ajunge pliculetul ingrasat precum un porc tocmai in buzunarul medicului care, vazand argintii cum stralucesc in intunericul prostiei, lipsei de umanitate si de scrupule incepe a-si schimba comportamentul cu 180 de grade.
Un alt sector in care luarea de mita e un al doilea venit, e birocratia. Acolo e dezastru. Nu ai banul? Esti praf sau nu rezolvi nimic si pe deasupra iti mai si creezi probleme.
Singura rezolvare pe care o intrevad e fie saracia completa a celor ce dau si primesc sau executia celor mai devreme.
Viitorul "suna bine" pentru spagarii de-o parte si de alta a baricadei.
Eu ma pun sa dormn ca maine totusi e o zi plina,
Numai bine!
Avantaje ar fi de ambele parti: cel care ofera are garantia ca a dat un ban, da' sta in fata, pe cand cel care primeste are satisfactia ca primeste un ban in plus fara sa fie intrebat de cineva sau impozitat de catre statul roman.
Partea proasta e ca la noi (e ca la nimeni) s-a impamantenit acest obicei barbar de balcanic. Acest obicei bolnav ma dezgusta pana in maduva oaselor si sunt gata sa condamn pe oricine impinge pliculetul cu bani pentru a avea un avantaj, a obtine un favor, a avea acces la ceea ce nu e voie si pentru a plati in plus pe cineva pentru un serviciu pentru care e deja platit.
Problema se pune ca noi nu mai vrem coruptie in tara, ii vrem morti pe cei care cu nonsalanta ne sug banii din buzunare precum tantarii sangele din vasele sangvine. De aici se observa si setea noastra de sange si de circ (suntem urmasii romanilor, dar facem totul intr-un mod grotesc precum balcanicii). Sa nu uitam cine anume i-a invatat pe cei care au fost candva oameni cinstiti sa devina necinstiti.
Primii la mana sunt medicii care au fost rasfatati de oamenii necajiti cu bani si alte stimulente pentru ca pacientii lor sa se vindece sau sa li se amelioreze starea. Bineinteles, s-a refuzat o data, s-a refuzat a doua oara, dar totusi s-au luat banii si a treia oara nu se face nimic pana ce in buzunarul medicului nu ajunge pliculetul ingrasat precum un porc tocmai in buzunarul medicului care, vazand argintii cum stralucesc in intunericul prostiei, lipsei de umanitate si de scrupule incepe a-si schimba comportamentul cu 180 de grade.
Un alt sector in care luarea de mita e un al doilea venit, e birocratia. Acolo e dezastru. Nu ai banul? Esti praf sau nu rezolvi nimic si pe deasupra iti mai si creezi probleme.
Singura rezolvare pe care o intrevad e fie saracia completa a celor ce dau si primesc sau executia celor mai devreme.
Viitorul "suna bine" pentru spagarii de-o parte si de alta a baricadei.
Eu ma pun sa dormn ca maine totusi e o zi plina,
Numai bine!
marți, 1 martie 2011
Ciudat...
E adevarat ce mi-a spus o asistenta candva: "Cadrele medicale si tiganii sunt la fel cand vine vorba de boli: nu se imbolnavesc des, dar cand se imbolnavesc, se imbolnavesc de-a binelea."
Asa am patit si eu. In momentul in care mi s-a umflat falca s-a umflat cu tot tacamul: gura inclestata si durere la fortare. Solutia este simpla: interventie chirurgicala.
Multa lume se streseaza in locul meu. CIUDAT! Ar trebui sa angajez om care sa se streseze pentru mine. Eu unul am incredere in personalul de aici din Cluj, fiindca totul merge ca la carte. Cat despre cei ce lucreaza aici, numai cuvinte de lauda. Pentru ei se merita sa platesti asigurarea medicala pe care statul ti-o cere. Pacat ca statul isi bate joc de ei in ultimul hal pentru ca le ieftineste salariile de se uita la ele prin lupa.
In spitalul din Bistrita (cei ce cunosc sunt de acord cu mine) cele mai obraznice cadre medicale sunt infirmierele care alta treaba nu au decat sa curete, sa se asigure ca bolnavul e ok, sa vorbeasca frumos cu el oricat de incuiat ar fi si sa aiba macar o doza minima de maniere pentru ca asta conteaza cel mai mult! O vorba buna face cat jumate tratamentul. Un alt aspect e ca infirmierele ajung sa puna pana si diagnostice mai bine decat doctorii. E normal? Intr-o zi am auzit duma dumelor din gura unei infirmiere care se batea cu pumnul in piept ca ea putea pune diagnosticul dupa mirosul materiilor fecale eliminate de viitorul pacient. De ce nu s-a dus la facultatea de medicina daca poate pune diagnosticul dupa rahat?
Eu zic asa: e mai bine sa se separe atributiile in fisa postului cat se poate de clar si unde nu se respecta ceva, sa se aplice sanctiunea cuvenita.
Te las, dragul meu cititor pentru ca a venit masa si as vrea sa mananc pana nu se raceste.
Numai bine, sanatate!
Asa am patit si eu. In momentul in care mi s-a umflat falca s-a umflat cu tot tacamul: gura inclestata si durere la fortare. Solutia este simpla: interventie chirurgicala.
Multa lume se streseaza in locul meu. CIUDAT! Ar trebui sa angajez om care sa se streseze pentru mine. Eu unul am incredere in personalul de aici din Cluj, fiindca totul merge ca la carte. Cat despre cei ce lucreaza aici, numai cuvinte de lauda. Pentru ei se merita sa platesti asigurarea medicala pe care statul ti-o cere. Pacat ca statul isi bate joc de ei in ultimul hal pentru ca le ieftineste salariile de se uita la ele prin lupa.
In spitalul din Bistrita (cei ce cunosc sunt de acord cu mine) cele mai obraznice cadre medicale sunt infirmierele care alta treaba nu au decat sa curete, sa se asigure ca bolnavul e ok, sa vorbeasca frumos cu el oricat de incuiat ar fi si sa aiba macar o doza minima de maniere pentru ca asta conteaza cel mai mult! O vorba buna face cat jumate tratamentul. Un alt aspect e ca infirmierele ajung sa puna pana si diagnostice mai bine decat doctorii. E normal? Intr-o zi am auzit duma dumelor din gura unei infirmiere care se batea cu pumnul in piept ca ea putea pune diagnosticul dupa mirosul materiilor fecale eliminate de viitorul pacient. De ce nu s-a dus la facultatea de medicina daca poate pune diagnosticul dupa rahat?
Eu zic asa: e mai bine sa se separe atributiile in fisa postului cat se poate de clar si unde nu se respecta ceva, sa se aplice sanctiunea cuvenita.
Te las, dragul meu cititor pentru ca a venit masa si as vrea sa mananc pana nu se raceste.
Numai bine, sanatate!
marți, 15 februarie 2011
Hârtii şi iar hârtii
Birocraţia e un lucru care a pus stăpânire pe România încă de la primii zori ai aşa-zisei "democraţii".
Din punctul meu de vedere, birocraţia e un mod inutil de a crea locuri de muncă din ce în ce mai nesănătoase şi mai enervante pentru muritorul de rând mai ales când incompetenta din spatele ghişeului îşi rezervă dreptul de a te servi sau nu.
Sunt destule cazuri în care există oameni pe post de microbus pentru hârtii navetiste (adică se plimbă cu cel puţin/mult o hârtie de la un ghişeu la altul), iar ăştia se împart în două categorii: funcţionarul însărcinat special cu aşa ceva şi muritorul de rând.
Pe oriunde te duc paşii, să nu uiţi, dragul meu cititor că tu nu eşti un om, o persoană sau cineva anume, ci pur şi simplu eşti o hârtie care, eşti plimbată peste tot să fi tatuată cu ştampilele tuturor instituțiilor posibile şi imposibile.
Domeniul în care birocraţia ar trebui să fie diminuată la minimum, este sănătatea! Bietul om poate muri oriunde şi se împute acolo dacă numele lui nu apare pe nicio hârtie. Şi trebuie atâtea acte... De ce? Şi mai ales de ce trebuie să umble pacientul după toate? Există un sistem informatic prost conceput şi prost administrat. Pur şi simplu s-a renunţat la scrisul pe hârtie şi trecerea în catastife, dar s-au modernizat cu calculatoare care ţin minte în locul nostru (mâcar atât că şi aşa mulţi din cei ce le folosesc habar nu au să folosească sistemul).
Administraţia publică e un dezastru total! Birourile sunt ticsite de ţaţe care se dau drept cucoane şi pretind calmul tău ca să ce? Să te enerveze până la refuz şi să faci şi o hipertensiune sau un diabet pentru o greşeală de-a lor sau pentru simplul fapt că se enervează explicându-ţi de 3-4 ori aceeaşi treabă. Dacă le e lene să explice, măcar să arunce (că ele nu dau, ci aruncă şi îţi transmit mesajul "da, ok, stau pe banii tăi aici la lucru, deci nu mă deranja”) un material tipărit cu actele de care ai nevoie.
Şi cum spuneam mai sus, cu toţii suntem hârtii de toate dimensiunile. După ce expiră aceste hârtii, vom fi reciclaţi. Unii redevin coli pentru imprimante, alţii o să aibă ghinionul să devină hârtie igienică peste care se aruncă cerneală inutil (așa definesc eu tabloidele). Părerea mea e că mai toţi suntem folosiţi pe post de hârtie igienică deoarece românul, în absenţa hârtiei igienice spcial destinate scopului pentru care a fost fabricată se foloseşte şi de clasicul ziar sau de ziarele tabloide.
Avem nevoie de o revoluţie, fiindcă nu se mai poate!
Numai bine!
Din punctul meu de vedere, birocraţia e un mod inutil de a crea locuri de muncă din ce în ce mai nesănătoase şi mai enervante pentru muritorul de rând mai ales când incompetenta din spatele ghişeului îşi rezervă dreptul de a te servi sau nu.
Sunt destule cazuri în care există oameni pe post de microbus pentru hârtii navetiste (adică se plimbă cu cel puţin/mult o hârtie de la un ghişeu la altul), iar ăştia se împart în două categorii: funcţionarul însărcinat special cu aşa ceva şi muritorul de rând.
Pe oriunde te duc paşii, să nu uiţi, dragul meu cititor că tu nu eşti un om, o persoană sau cineva anume, ci pur şi simplu eşti o hârtie care, eşti plimbată peste tot să fi tatuată cu ştampilele tuturor instituțiilor posibile şi imposibile.
Domeniul în care birocraţia ar trebui să fie diminuată la minimum, este sănătatea! Bietul om poate muri oriunde şi se împute acolo dacă numele lui nu apare pe nicio hârtie. Şi trebuie atâtea acte... De ce? Şi mai ales de ce trebuie să umble pacientul după toate? Există un sistem informatic prost conceput şi prost administrat. Pur şi simplu s-a renunţat la scrisul pe hârtie şi trecerea în catastife, dar s-au modernizat cu calculatoare care ţin minte în locul nostru (mâcar atât că şi aşa mulţi din cei ce le folosesc habar nu au să folosească sistemul).
Administraţia publică e un dezastru total! Birourile sunt ticsite de ţaţe care se dau drept cucoane şi pretind calmul tău ca să ce? Să te enerveze până la refuz şi să faci şi o hipertensiune sau un diabet pentru o greşeală de-a lor sau pentru simplul fapt că se enervează explicându-ţi de 3-4 ori aceeaşi treabă. Dacă le e lene să explice, măcar să arunce (că ele nu dau, ci aruncă şi îţi transmit mesajul "da, ok, stau pe banii tăi aici la lucru, deci nu mă deranja”) un material tipărit cu actele de care ai nevoie.
Şi cum spuneam mai sus, cu toţii suntem hârtii de toate dimensiunile. După ce expiră aceste hârtii, vom fi reciclaţi. Unii redevin coli pentru imprimante, alţii o să aibă ghinionul să devină hârtie igienică peste care se aruncă cerneală inutil (așa definesc eu tabloidele). Părerea mea e că mai toţi suntem folosiţi pe post de hârtie igienică deoarece românul, în absenţa hârtiei igienice spcial destinate scopului pentru care a fost fabricată se foloseşte şi de clasicul ziar sau de ziarele tabloide.
Avem nevoie de o revoluţie, fiindcă nu se mai poate!
Numai bine!
luni, 14 februarie 2011
De Valentine's
Aș vrea ca de Valentine's
Să beau un Balentine's,
Să mă minunez un pic de ce-am ajuns
Și-apoi să mă pun pe plâns.
Nu știu cum de s-a ajuns aici
Să importăm și sărbători
Să exportăm inculți, mitici
Și mereu dăm de încuietori.
Nu suntem săraci, avem de toate
Și mai bune, și mai rele
Și noroace, și belele
Și sărbători, frumoase toate!
Importăm de toate că așa-i frumos.
Ei bine, NU! E kistch-os!
Așa vrea americanul să ne dreseze
Și cu banul știe să ne manipuleze!
Putem, suntem în stare
Și prin asta vreau s-arăt
Că și pe noi ne vede-un soare
Și totul are un oarecare capăt!
Să beau un Balentine's,
Să mă minunez un pic de ce-am ajuns
Și-apoi să mă pun pe plâns.
Nu știu cum de s-a ajuns aici
Să importăm și sărbători
Să exportăm inculți, mitici
Și mereu dăm de încuietori.
Nu suntem săraci, avem de toate
Și mai bune, și mai rele
Și noroace, și belele
Și sărbători, frumoase toate!
Importăm de toate că așa-i frumos.
Ei bine, NU! E kistch-os!
Așa vrea americanul să ne dreseze
Și cu banul știe să ne manipuleze!
Putem, suntem în stare
Și prin asta vreau s-arăt
Că și pe noi ne vede-un soare
Și totul are un oarecare capăt!
sâmbătă, 12 februarie 2011
Din nou despre nimic!
Știu! Probabil o să mi se sugereze să schimb numele blog-ului, dar nu o voi face pentru că îmi place să adun de la lume și să dau înapoi. Că lumea nu prea primește ce dau eu, e partea a doua. În concluzie ceea ce a depins de mine am făcut cu rigoarea caracteristică.
Voi povesti azi despre un alt nimic numit presa tabloidă. Personal, cred că este un mod de a învinge plictiseala care macină. Deși, din punctul meu de vedere, este un subiect fără conținut, lumea este interesată de viața „vedetelor” (nu cred că ceea ce avem noi sunt vedete) și urmăresc absolut FIECARE detaliu precum un reporter care vrea să câștige premiul Pulitzer. E și normal ca informația primită să se interpreteze, dar la noi se interpretează prost și se asimilează mai întâi ambalajul iar în momentul in care se dorește a se consuma ceva ce merită cu ADEVĂRAT a fi consumat, nu mai e loc pentru așa ceva și intervine efectul de stomac plin în care s-a vârât junk food.
Artiștii ieșiți ca ciupercile după ploaie, în goana lor după rating și bani, nu mai țin cont de ceea ce e moral și tot ei sunt morali când cei din jurul lor sau lumea care ii vede dau dovadă de ”imoralitate” și îi judecă PE BUNĂ DREPTATE!
M-am uitat azi pe net la emisiunea „It's show time!” din data de 8.02.2011 în care a fot prezent și Teo, membrul cel mai amuzant și omul cu cele mai sănătoase principii de viață. Se presupunea că se discută despre membrul fostei formații L.A. care a sucit mințile tuturor puștoaicelor cu vârste sub 14 ani și a tuturor bagaboantelor care își doreau o noapte cu el, dar și despre două parașute care mai au mult mișto de mâncat pe pâine până să realizeze penibilitatea lor. Mi-a plăcut felul în care Teo și-a expus ideile și le-a argumentat. Evident, blonda care prezenta acea emisiune nu a priceput deloc ce vroia Teo să zugrăvească în cuvinte simple și cu ajutorul unor exemple banale. Foarte mult mi-a plăcut și citatul pe care l-a dat, și anume: „Mințile mari discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oameni” - Eleanor Roosevelt.
Ca un comentariu, aș crede eu, constructiv, pot afirma că: mințile mari discută idei pe baza evenimentelor și a oamenilor, mințile mediocre discută evenimente pe baza oamenilor iar mințile mici discută oameni pe absolut nicio bază.
Pentru un individ cu coloană vertebrală cel puțin e bine să știe ceea ce vrea să consume într-o societate în care toți vâră pe gât unul altuia tot felul de informații care nu afectează cu absolut nimic cu scopul de a eclipsa informațiile care chiar contează pentru respectivul individ și pentru societatea în care el trăiește.
Personal, nu îmi doresc să ajung pe vreo pagină a vreunei hârtii igienice peste care s-a aruncat fără rost cerneală și s-a consumat timp aiurea.
Problemele mari ale României nu își găsesc rezolvarea în paginile tabloidelor în care prostul gust și lauda de sine sunt așezate cu măiestrie în acele pagini păcătoase. Și mai avem tupeul sa ne mirăm că ne merge prost iar tineretul din ziua de azi e mai incult decât un moșneag de la țară? Eu zic că ne permitem deja prea mult. Ar trebui să începem să nu mai cumpărăm ziare in care se scrie că fata de la pagina 5 și-a tras-o cu Vârciu, să nu ne mai uităm la OTV să vedem emisiunea lu' Diaconescu, să nu ne mai uităm la emisiunile în care se urlă ca la grădina zoologică, să punem mâna pe cărți și să citim ceea ce se cuvine, să vedem filmele care se cuvin a fi văzute și comentate, să ascultăm muzica ce se cuvine a fi ascultată pentru ca noi să rămânem cu un mesaj și să ne bucurăm de unicitatea reprezentației, și nu în ultimul rând să ne dorim cu adevărat să ne fie mai bine! Abia în momentul în care o să se întâmple ceea ce am scris mai sus, pretențiile de la viață se vor fi ridicat iar noi, populația, vom avea un nivel de trai mai ridicat!
În concluzie, suntem un popor adormit căruia nu ii spune nimeni ce să facă. No facem ce vrem noi, dar nu știm ce! TREZIREA!!!!!!!!
Partea 1
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
Partea 2
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
Partea 3
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
Voi povesti azi despre un alt nimic numit presa tabloidă. Personal, cred că este un mod de a învinge plictiseala care macină. Deși, din punctul meu de vedere, este un subiect fără conținut, lumea este interesată de viața „vedetelor” (nu cred că ceea ce avem noi sunt vedete) și urmăresc absolut FIECARE detaliu precum un reporter care vrea să câștige premiul Pulitzer. E și normal ca informația primită să se interpreteze, dar la noi se interpretează prost și se asimilează mai întâi ambalajul iar în momentul in care se dorește a se consuma ceva ce merită cu ADEVĂRAT a fi consumat, nu mai e loc pentru așa ceva și intervine efectul de stomac plin în care s-a vârât junk food.
Artiștii ieșiți ca ciupercile după ploaie, în goana lor după rating și bani, nu mai țin cont de ceea ce e moral și tot ei sunt morali când cei din jurul lor sau lumea care ii vede dau dovadă de ”imoralitate” și îi judecă PE BUNĂ DREPTATE!
M-am uitat azi pe net la emisiunea „It's show time!” din data de 8.02.2011 în care a fot prezent și Teo, membrul cel mai amuzant și omul cu cele mai sănătoase principii de viață. Se presupunea că se discută despre membrul fostei formații L.A. care a sucit mințile tuturor puștoaicelor cu vârste sub 14 ani și a tuturor bagaboantelor care își doreau o noapte cu el, dar și despre două parașute care mai au mult mișto de mâncat pe pâine până să realizeze penibilitatea lor. Mi-a plăcut felul în care Teo și-a expus ideile și le-a argumentat. Evident, blonda care prezenta acea emisiune nu a priceput deloc ce vroia Teo să zugrăvească în cuvinte simple și cu ajutorul unor exemple banale. Foarte mult mi-a plăcut și citatul pe care l-a dat, și anume: „Mințile mari discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oameni” - Eleanor Roosevelt.
Ca un comentariu, aș crede eu, constructiv, pot afirma că: mințile mari discută idei pe baza evenimentelor și a oamenilor, mințile mediocre discută evenimente pe baza oamenilor iar mințile mici discută oameni pe absolut nicio bază.
Pentru un individ cu coloană vertebrală cel puțin e bine să știe ceea ce vrea să consume într-o societate în care toți vâră pe gât unul altuia tot felul de informații care nu afectează cu absolut nimic cu scopul de a eclipsa informațiile care chiar contează pentru respectivul individ și pentru societatea în care el trăiește.
Personal, nu îmi doresc să ajung pe vreo pagină a vreunei hârtii igienice peste care s-a aruncat fără rost cerneală și s-a consumat timp aiurea.
Problemele mari ale României nu își găsesc rezolvarea în paginile tabloidelor în care prostul gust și lauda de sine sunt așezate cu măiestrie în acele pagini păcătoase. Și mai avem tupeul sa ne mirăm că ne merge prost iar tineretul din ziua de azi e mai incult decât un moșneag de la țară? Eu zic că ne permitem deja prea mult. Ar trebui să începem să nu mai cumpărăm ziare in care se scrie că fata de la pagina 5 și-a tras-o cu Vârciu, să nu ne mai uităm la OTV să vedem emisiunea lu' Diaconescu, să nu ne mai uităm la emisiunile în care se urlă ca la grădina zoologică, să punem mâna pe cărți și să citim ceea ce se cuvine, să vedem filmele care se cuvin a fi văzute și comentate, să ascultăm muzica ce se cuvine a fi ascultată pentru ca noi să rămânem cu un mesaj și să ne bucurăm de unicitatea reprezentației, și nu în ultimul rând să ne dorim cu adevărat să ne fie mai bine! Abia în momentul în care o să se întâmple ceea ce am scris mai sus, pretențiile de la viață se vor fi ridicat iar noi, populația, vom avea un nivel de trai mai ridicat!
În concluzie, suntem un popor adormit căruia nu ii spune nimeni ce să facă. No facem ce vrem noi, dar nu știm ce! TREZIREA!!!!!!!!
Partea 1
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
Partea 2
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
Partea 3
Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro
vineri, 11 februarie 2011
Liceul de muzică și talentele sale
Ieri am fost martorul unui vis pe care l-am avut și trăit cu ochii deschiși într-una din sălile de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor.
De ce spun vis și nu realitate? Motivul este cât se poate de simplu: am văzut talentul care înflorește precum o floare, dar nu știu cât va mai rezista acel talent înflorit în condițiile în care tineretul din ziua de azi nu mai gustă muzică de calitate.
Am văzut copii de la clasa I până la aXII-a. Am fost vrăjit pur și simplu de ceea ce pot face copii pe care în fiecare zi îi văd cu instrumentele muzicale după ei. E minunat să vezi cum talentele se cultivă și cresc, dar din păcate se pierd fie din cauza exprimată mai sus, fie din cauză că pur și simplu nu se simt în elementul lor în momentul în care vor trebui să ”gâdile urechile” celor ce îi înconjoară.
Am rămas surprins de vocile ce au umplut sala de sunete cristaline (care se aud NUMAI O SINGURĂ DATĂ ÎN VIAȚĂ) și inocente, voci inocente și neprihănite.
După cum vezi, dragul meu cititor, probabil că ridic pe un piedestal talentul tinerilor din ziua de azi. Da, îl ridic! De ce? Pentru că pur și simplu merită ridicat, șlefuit și valorificat ca atare fără doar și poate! Mulți sunt ignoranți în ceea ce privește un instrument (cum am fost eu cândva și pentru treaba asta să-mi fie rușine), unii sunt ignoranți în ceea ce privește valorile morale ale poporului din care se trag și pe care îl hulesc fără de milă iar unii sunt ignoranți în ceea ce privește simpla păstrare a curățeniei și a bunului simț.
Ridic acești tineri pe piedestale înalte și mă înclin în fața lor pentru că ei vor fi cei care vor forma elita și se vor alătura monștrilor sacri de azi.
Am fotografiat acești tineri plini-ochi de talent ca să îmi aduc aminte de ei pe mai târziu. Din păcate, nu voi posta vreo fotografie nici aici, dar nici pe profilul meu de facebook deoarece nu apar și eu în poză.
Pe mâine!
De ce spun vis și nu realitate? Motivul este cât se poate de simplu: am văzut talentul care înflorește precum o floare, dar nu știu cât va mai rezista acel talent înflorit în condițiile în care tineretul din ziua de azi nu mai gustă muzică de calitate.
Am văzut copii de la clasa I până la aXII-a. Am fost vrăjit pur și simplu de ceea ce pot face copii pe care în fiecare zi îi văd cu instrumentele muzicale după ei. E minunat să vezi cum talentele se cultivă și cresc, dar din păcate se pierd fie din cauza exprimată mai sus, fie din cauză că pur și simplu nu se simt în elementul lor în momentul în care vor trebui să ”gâdile urechile” celor ce îi înconjoară.
Am rămas surprins de vocile ce au umplut sala de sunete cristaline (care se aud NUMAI O SINGURĂ DATĂ ÎN VIAȚĂ) și inocente, voci inocente și neprihănite.
După cum vezi, dragul meu cititor, probabil că ridic pe un piedestal talentul tinerilor din ziua de azi. Da, îl ridic! De ce? Pentru că pur și simplu merită ridicat, șlefuit și valorificat ca atare fără doar și poate! Mulți sunt ignoranți în ceea ce privește un instrument (cum am fost eu cândva și pentru treaba asta să-mi fie rușine), unii sunt ignoranți în ceea ce privește valorile morale ale poporului din care se trag și pe care îl hulesc fără de milă iar unii sunt ignoranți în ceea ce privește simpla păstrare a curățeniei și a bunului simț.
Ridic acești tineri pe piedestale înalte și mă înclin în fața lor pentru că ei vor fi cei care vor forma elita și se vor alătura monștrilor sacri de azi.
Am fotografiat acești tineri plini-ochi de talent ca să îmi aduc aminte de ei pe mai târziu. Din păcate, nu voi posta vreo fotografie nici aici, dar nici pe profilul meu de facebook deoarece nu apar și eu în poză.
Pe mâine!
vineri, 4 februarie 2011
Câte ceva despre... nimic
Câte ceva despre... nimic. De ce nimic? Nimic pentru că nimic nu e concret. Nici în lume, nici în mintea mea. Dacă ar fi să luăm esenţa noastră, suntem un mare nimic şi nimic mai mult.
Dacă e să ne luăm după Biblie, scrie negru pe alb că totul a fost creat din nimic. Material vorbind nimic, pentru că un Dumnezeu a existat dintotdeauna şi va exista pentru totdeauna.
Dacă e să ne luăm după ce spun oamenii de ştiinţă, am afla că totul a început în urma unei mari explozii (Big Bang). Câteodată stau şi mă întreb: "Oare ce anume a declanşat Big Bang-ul, din moment ce acel nimic era în echilibru?"
Ce e şi mai ciudat e că amândouă teoriile pornesc de la NIMIC, iar culmea ciudăţeniei e că omul, prin natura lui, tinde la un CEVA. Ceva care nu ştiu dacă va fi atins vreodată, CEVA care încă nu e bine definit ca să poată fi atins şi nu ştiu dacă se va putea defini vreodată.
Părerea mea e că oamenii de ştiinţă din ziua de azi se uită şi analizează documentele trecutului pentru a putea descifra viitorul. Cu alte cuvinte, să ştie conţinutul NIMICULUI, pentru a putea deduce acel CEVA indefinibil şi intangibil deocamdată pentru rasa umană.
Cu toate că sunt un mediocru (aş putea spune), totuşi îmi fac un pic de timp să meditez la acel nimic, să vizualizez cu ochii minţii cum a fost când era... NIMIC. Şi văd deopotrivă şi pe Dumnezeu, dar şi particulele cele mici care sunt aşa de multe şi de misterioase încât la un moment dat cedez şi zic "deja e prea mult şi nu îmi mai pot imagina". Totodată mai cred în faptul că ştiinţa şi religia se întrepătrund fără să ne dăm noi seama. Deşi multe sunt aparent diferite, totuşi sunt aşa de strâns legate şi nu vrem să recunoaştem nici în ruptul capului.
Crearea lumii s-a făcut în 7 zile. Părerea mea este că s-a făcut în 7 etape, dar Biblia le-a denumit zile. Gândind logic, totul s-a întâmplat pe parcursul a câtorva milioane de ani buni. Pentru noi e o perioadă aşa de lungă încât am putea zice că planeta ar putea renaşte de mii de ori precum un Phoenix. De fapt, planeta noastră se schimbă mereu la înfăţişare datorită mişcării plăcilor tectonice. Totul va ajunge la un echilibru în momentul în care miezul planetei noastre se va răci şi solidifica. Abia atunci vom putea vorbi de o planetă în care cutremurele sunt de domeniul trecutului.
Până se va întâmpla lucrul ăsta, omenirea va ajunge să cunoască acel CEVA, pentru ca mai apoi, să se transforme în NIMICUL de la inceput, NIMICUL etern.
Istoria ne-a dat de înţeles că se repetă. Şi asta se întâmplă pentru că omul încă nu a ajuns să realizeze că nimeni nu e mai presus şi că ceea ce intră în stomacul nostru e efemer, dar ce rămâne în sufletul nostru e veşnic şi rămâne acolo chiar şi după moartea fizică, ori cel puţin aşa ne place nouă să credem că este un suflet fără de care viaţa nu şi-ar avea sălaşul în trupurile noastre. Istoria încearcă să ne atragă atenţia asupra viitorului mai mult decât a trecutului care, oricum nu îşi mai are rostul să fie discutat şi dezbătut. Cum? Ei bine, războaiele mondiale, Holocaust-ul şi alte evenimente de amploare în care chinul fizic, suferinţa psihică şi moartea au făcut legea.
Acum trăim o perioadă în care toată lumea e pentru pace, o perioadă în care avem acces cam la orice informaţie de care avem nevoie şi totuşi se poartă războaie. De ce? Aştept răspunsuri din partea ta, dragul meu cititor, nu înainte de a-ţi mulţumi din suflet pentru timpul pe care îl pierzi citindu-mi balivernele.
Numai bine!
Dacă e să ne luăm după Biblie, scrie negru pe alb că totul a fost creat din nimic. Material vorbind nimic, pentru că un Dumnezeu a existat dintotdeauna şi va exista pentru totdeauna.
Dacă e să ne luăm după ce spun oamenii de ştiinţă, am afla că totul a început în urma unei mari explozii (Big Bang). Câteodată stau şi mă întreb: "Oare ce anume a declanşat Big Bang-ul, din moment ce acel nimic era în echilibru?"
Ce e şi mai ciudat e că amândouă teoriile pornesc de la NIMIC, iar culmea ciudăţeniei e că omul, prin natura lui, tinde la un CEVA. Ceva care nu ştiu dacă va fi atins vreodată, CEVA care încă nu e bine definit ca să poată fi atins şi nu ştiu dacă se va putea defini vreodată.
Părerea mea e că oamenii de ştiinţă din ziua de azi se uită şi analizează documentele trecutului pentru a putea descifra viitorul. Cu alte cuvinte, să ştie conţinutul NIMICULUI, pentru a putea deduce acel CEVA indefinibil şi intangibil deocamdată pentru rasa umană.
Cu toate că sunt un mediocru (aş putea spune), totuşi îmi fac un pic de timp să meditez la acel nimic, să vizualizez cu ochii minţii cum a fost când era... NIMIC. Şi văd deopotrivă şi pe Dumnezeu, dar şi particulele cele mici care sunt aşa de multe şi de misterioase încât la un moment dat cedez şi zic "deja e prea mult şi nu îmi mai pot imagina". Totodată mai cred în faptul că ştiinţa şi religia se întrepătrund fără să ne dăm noi seama. Deşi multe sunt aparent diferite, totuşi sunt aşa de strâns legate şi nu vrem să recunoaştem nici în ruptul capului.
Crearea lumii s-a făcut în 7 zile. Părerea mea este că s-a făcut în 7 etape, dar Biblia le-a denumit zile. Gândind logic, totul s-a întâmplat pe parcursul a câtorva milioane de ani buni. Pentru noi e o perioadă aşa de lungă încât am putea zice că planeta ar putea renaşte de mii de ori precum un Phoenix. De fapt, planeta noastră se schimbă mereu la înfăţişare datorită mişcării plăcilor tectonice. Totul va ajunge la un echilibru în momentul în care miezul planetei noastre se va răci şi solidifica. Abia atunci vom putea vorbi de o planetă în care cutremurele sunt de domeniul trecutului.
Până se va întâmpla lucrul ăsta, omenirea va ajunge să cunoască acel CEVA, pentru ca mai apoi, să se transforme în NIMICUL de la inceput, NIMICUL etern.
Istoria ne-a dat de înţeles că se repetă. Şi asta se întâmplă pentru că omul încă nu a ajuns să realizeze că nimeni nu e mai presus şi că ceea ce intră în stomacul nostru e efemer, dar ce rămâne în sufletul nostru e veşnic şi rămâne acolo chiar şi după moartea fizică, ori cel puţin aşa ne place nouă să credem că este un suflet fără de care viaţa nu şi-ar avea sălaşul în trupurile noastre. Istoria încearcă să ne atragă atenţia asupra viitorului mai mult decât a trecutului care, oricum nu îşi mai are rostul să fie discutat şi dezbătut. Cum? Ei bine, războaiele mondiale, Holocaust-ul şi alte evenimente de amploare în care chinul fizic, suferinţa psihică şi moartea au făcut legea.
Acum trăim o perioadă în care toată lumea e pentru pace, o perioadă în care avem acces cam la orice informaţie de care avem nevoie şi totuşi se poartă războaie. De ce? Aştept răspunsuri din partea ta, dragul meu cititor, nu înainte de a-ţi mulţumi din suflet pentru timpul pe care îl pierzi citindu-mi balivernele.
Numai bine!
marți, 1 februarie 2011
Despre bani şi despre noi...
Voi porni de la ipoteza că banul te scoate din casă şi din minţi. De ce? Am să vă explic în rândurile de mai jos.
Mai întâi, să definim banul. Banul este o bucată de material (metal, hârtie sau plastic) pe care este inscripţionată valoarea şi moneda.
De ce zic că banul te scoate din casă şi din minţi? Simplu. Pentru că situaţiile sunt complexe şi multe la număr, deci voi enumera câteva.
Mai întâi voi vorbi despre cerşetori cărora oricât le-ai da, tot nu se satură iar daca nu le dai, să te ferească Bunul Dumnezeu de lucrurile pe care le auzi venind din gura care invocă pe Dumnezeu, dar numai de ochii lumii. Aici vedem că s-a incălcat şi porunca "Să nu iei numele Domnului în deşert". Pe aceşti cerşetori, gândul banului şi de a se îmbogăţi stând cu mâna întinsă i-a scos din case şi din minţi. Alţii şi mai netoţi îşi expun copii la fel de fel de boli şi îi pun să cerşească în frig nişte bani pentru ca acei copii să facă bani şi să-şi poată întreţine viciul. Ceea ce e mai dureros e că totuşi autorităţile nu se implică în treaba asta. Chiar dacă e de altă rasă, acel copil merită şi el o şansă ca toţi ceilalţi.
O altă categorie de oameni sunt cei care reuşesc să facă o mică afacere şi le merge bine, dar cheltuie foarte mult pe alte nimicuri, lor nemairămânându-le aproape nimic. Şi aici fac referire la alcoolici, la cei care joacă la aparate şi la fumătorii de ţigări ieftine. Ei sunt primii care se afişează la TV că îşi dau foc, se aruncă de pe nu stiu ce pod, comit nelegiuiri sau se îneacă în propriul viciu. În subconştient, aceşti oameni sunt convinşi că pot mai mult, dar în conştient neagă chestia asta şi pun totul pe seama conducerii. Nu ţin cu absolut nimeni, dar nu poate statul să îţi aducă pâinea pe masă şi sa ţi-o felieze în faţă. E o vorbă spusă cu tâlc de bătrâni: "Dumnezeu îţi dă, dar nu iţi pune şi în traistă". Aviz amatorilor!
Oamenii despre care voi vorbi sunt oameni care deşi nu au o situaţie materială bună se descurcă aşa cum pot şi mai şi pun un ban deoparte. E adevărat, nu la bancă, ci la... ciorap. Ei sunt oamenii care nu prea au vicii şi dacă le au, mai diminuează sau reduc total costul viciului, fie din motive medicale, fie din motive financiare. Oamenii aceştia mai au şi o grădină pe undeva şi se duc să semene pământul ca să aibă mâncare sănătoasă pe masă şi să facă mişcarea pe care cei din Ministerul Sănătăţii ne spun sa o facem MĂCAR 30 de minute în fiecare zi. Din punctul meu de vedere, ei sunt cei mai câştigaţi oameni. Munca nu a înjosit pe absolut nimeni. Iar cine spune că nu mai este de lucru în ţara asta, se înşeală amarnic. Este de lucru cât vezi cu ochii, dar trebuie să ştii pe ce să pui mâna să te apuci de lucru.
Ultima categorie de oameni sunt cei care au atâţia bani, încât nu mai ştiu pe ce să îi mai cheltuie, aşa că fac ce fac şi umplu paginile ziarelor de scandal cu aventurile lor pe care au dat bani grei. Aceşti oameni nu mai au minte. şi ghiciţi din cauza cui? Evident, a banilor.
Vă mai las ceva de ascultat ca să meditaţi un pic.
Mai întâi, să definim banul. Banul este o bucată de material (metal, hârtie sau plastic) pe care este inscripţionată valoarea şi moneda.
De ce zic că banul te scoate din casă şi din minţi? Simplu. Pentru că situaţiile sunt complexe şi multe la număr, deci voi enumera câteva.
Mai întâi voi vorbi despre cerşetori cărora oricât le-ai da, tot nu se satură iar daca nu le dai, să te ferească Bunul Dumnezeu de lucrurile pe care le auzi venind din gura care invocă pe Dumnezeu, dar numai de ochii lumii. Aici vedem că s-a incălcat şi porunca "Să nu iei numele Domnului în deşert". Pe aceşti cerşetori, gândul banului şi de a se îmbogăţi stând cu mâna întinsă i-a scos din case şi din minţi. Alţii şi mai netoţi îşi expun copii la fel de fel de boli şi îi pun să cerşească în frig nişte bani pentru ca acei copii să facă bani şi să-şi poată întreţine viciul. Ceea ce e mai dureros e că totuşi autorităţile nu se implică în treaba asta. Chiar dacă e de altă rasă, acel copil merită şi el o şansă ca toţi ceilalţi.
O altă categorie de oameni sunt cei care reuşesc să facă o mică afacere şi le merge bine, dar cheltuie foarte mult pe alte nimicuri, lor nemairămânându-le aproape nimic. Şi aici fac referire la alcoolici, la cei care joacă la aparate şi la fumătorii de ţigări ieftine. Ei sunt primii care se afişează la TV că îşi dau foc, se aruncă de pe nu stiu ce pod, comit nelegiuiri sau se îneacă în propriul viciu. În subconştient, aceşti oameni sunt convinşi că pot mai mult, dar în conştient neagă chestia asta şi pun totul pe seama conducerii. Nu ţin cu absolut nimeni, dar nu poate statul să îţi aducă pâinea pe masă şi sa ţi-o felieze în faţă. E o vorbă spusă cu tâlc de bătrâni: "Dumnezeu îţi dă, dar nu iţi pune şi în traistă". Aviz amatorilor!
Oamenii despre care voi vorbi sunt oameni care deşi nu au o situaţie materială bună se descurcă aşa cum pot şi mai şi pun un ban deoparte. E adevărat, nu la bancă, ci la... ciorap. Ei sunt oamenii care nu prea au vicii şi dacă le au, mai diminuează sau reduc total costul viciului, fie din motive medicale, fie din motive financiare. Oamenii aceştia mai au şi o grădină pe undeva şi se duc să semene pământul ca să aibă mâncare sănătoasă pe masă şi să facă mişcarea pe care cei din Ministerul Sănătăţii ne spun sa o facem MĂCAR 30 de minute în fiecare zi. Din punctul meu de vedere, ei sunt cei mai câştigaţi oameni. Munca nu a înjosit pe absolut nimeni. Iar cine spune că nu mai este de lucru în ţara asta, se înşeală amarnic. Este de lucru cât vezi cu ochii, dar trebuie să ştii pe ce să pui mâna să te apuci de lucru.
Ultima categorie de oameni sunt cei care au atâţia bani, încât nu mai ştiu pe ce să îi mai cheltuie, aşa că fac ce fac şi umplu paginile ziarelor de scandal cu aventurile lor pe care au dat bani grei. Aceşti oameni nu mai au minte. şi ghiciţi din cauza cui? Evident, a banilor.
Vă mai las ceva de ascultat ca să meditaţi un pic.
Vasile Seicaru - Domnule maior
Asculta mai multe audio diverse
luni, 10 ianuarie 2011
Despre cerșetori
Am tot citit pe ici, pe colo că problema noastră sunt cerșetorii. Într-adevăr, așa este, dar ce ne facem cu cerșetorul din noi?
Cerșetorul interior e acea parte a personalității fiecăruia care oricât i s-ar da, tot nu se satură și cere in mod constant cu convingerea că odată și-odată tot i se va oferi ceva substanțial.
Mai întâi voi vorbi despre cerșetorul de pe stradă, cel care zice: "Nenea, îmi dai și mie un ban?" și de care de cele mai multe ori ți se face milă fiindcă e copil și stă acolo jos pe pavaj.
Mulți cunosc realitatea despre acel copilaș care, de multe ori nu are nicio vină că părinții lui îl trimit la cerșit, el fiind singura sursă de bani în acea familie. Dacă s-ar investi acei bani în mâncare, sincer, eu mi-aș da restul care rămâne după ce cumpăr o pâine fiindcă știu că acei bani nu fac niciun rău nimănui, dar realitatea e de multe ori exact pe dos. Părinții (care nu știu dacă părinți mai pot fi numiți) își trimit copiii să ceară bani de la omul care trage pentru fiecare leu care intră pe card, pentru ca să își întrețină viciul.
Fraților, hai să ne trezim un pic și să analizăm situația. Avem pământ bun de lucrat și noi murim de foame sau importăm mâncarea pe care ne-o putem face singuri la un preț mai mic. De ce nu facem nimic cu acele terenuri? Mulți nu mai pot să le lucreze (e corect), nepoții se fac ingineri (e bine și asta) și vine străinul la noi să investească în agricultură fiindcă noi avem cu ce, dar nu avem cu cine (e frumos?).
Cei disperați pleacă de aici și se duc să facă agricultură la străini, în loc să lucreze pământul care e mai sănătos decât cel din U.E. Dar există și cazuri în care pur și simplu meseria lor nu se caută aici și deci, se duc acolo unde se pot realiza (mi se pare cât se poate de corect).
Cei disperați și leneși pleacă peste hotare și se apucă de cerșit, furat și alte lucruri care nu ne aduc cinste.
Cam atât despre cerșetorul de pe stradă.
Voi vorbi despre cerșetorul din noi, din fiecare. În viziunea mea, în fiecare dintre noi există un cerșetor care, cum am spus mai sus, așteaptă să primească ceva pe gratis.
Și mi se pare normal să spun că în fiecare din noi zace câte un cerșetor din 2 motive:
1. cu toții suntem milogii vieții
2. cu toții avem sau am avut un moment în care am cerut ceva în schimbul a nimic.
Cerșetorul interior se manifestă în momentul în care un individ e prins cu mâța-n sac, are o problemă și trebuie să o rezolve cât se poate de repede, altfel va pierde ceva destul de important pentru el și lista mai poate continua. Ideea de bază e că cerșetorul interior e mai parșiv decât cel de pe stradă întrucât pe cel de pe stradă nu îl întâlnești în fiecare zi, pe când cel din tine îl vezi în oglindă în fiecare dimineață.
Eu unul incerc sa il las în spate pe acest cerșetor deși apt de lucru fiindcă mă trage înapoi. Lucrul ăsta te sfatuiesc să-l faci și tu, dragul meu cititor.
Numai bine!
Cerșetorul interior e acea parte a personalității fiecăruia care oricât i s-ar da, tot nu se satură și cere in mod constant cu convingerea că odată și-odată tot i se va oferi ceva substanțial.
Mai întâi voi vorbi despre cerșetorul de pe stradă, cel care zice: "Nenea, îmi dai și mie un ban?" și de care de cele mai multe ori ți se face milă fiindcă e copil și stă acolo jos pe pavaj.
Mulți cunosc realitatea despre acel copilaș care, de multe ori nu are nicio vină că părinții lui îl trimit la cerșit, el fiind singura sursă de bani în acea familie. Dacă s-ar investi acei bani în mâncare, sincer, eu mi-aș da restul care rămâne după ce cumpăr o pâine fiindcă știu că acei bani nu fac niciun rău nimănui, dar realitatea e de multe ori exact pe dos. Părinții (care nu știu dacă părinți mai pot fi numiți) își trimit copiii să ceară bani de la omul care trage pentru fiecare leu care intră pe card, pentru ca să își întrețină viciul.
Fraților, hai să ne trezim un pic și să analizăm situația. Avem pământ bun de lucrat și noi murim de foame sau importăm mâncarea pe care ne-o putem face singuri la un preț mai mic. De ce nu facem nimic cu acele terenuri? Mulți nu mai pot să le lucreze (e corect), nepoții se fac ingineri (e bine și asta) și vine străinul la noi să investească în agricultură fiindcă noi avem cu ce, dar nu avem cu cine (e frumos?).
Cei disperați pleacă de aici și se duc să facă agricultură la străini, în loc să lucreze pământul care e mai sănătos decât cel din U.E. Dar există și cazuri în care pur și simplu meseria lor nu se caută aici și deci, se duc acolo unde se pot realiza (mi se pare cât se poate de corect).
Cei disperați și leneși pleacă peste hotare și se apucă de cerșit, furat și alte lucruri care nu ne aduc cinste.
Cam atât despre cerșetorul de pe stradă.
Voi vorbi despre cerșetorul din noi, din fiecare. În viziunea mea, în fiecare dintre noi există un cerșetor care, cum am spus mai sus, așteaptă să primească ceva pe gratis.
Și mi se pare normal să spun că în fiecare din noi zace câte un cerșetor din 2 motive:
1. cu toții suntem milogii vieții
2. cu toții avem sau am avut un moment în care am cerut ceva în schimbul a nimic.
Cerșetorul interior se manifestă în momentul în care un individ e prins cu mâța-n sac, are o problemă și trebuie să o rezolve cât se poate de repede, altfel va pierde ceva destul de important pentru el și lista mai poate continua. Ideea de bază e că cerșetorul interior e mai parșiv decât cel de pe stradă întrucât pe cel de pe stradă nu îl întâlnești în fiecare zi, pe când cel din tine îl vezi în oglindă în fiecare dimineață.
Eu unul incerc sa il las în spate pe acest cerșetor deși apt de lucru fiindcă mă trage înapoi. Lucrul ăsta te sfatuiesc să-l faci și tu, dragul meu cititor.
Numai bine!
duminică, 19 decembrie 2010
Câteva gânduri despre sărbători
Să nu te gândești, dragul meu cititor, că îmi iau concediu sau că nu mai am idei pe care să le expun aici sau fapte sociale pe care să le dezbat de unul singur. Nu.
Am ales titlul acesta pentru că Sărbătorile de iarnă sunt pentru mine un prilej de curățare și dezinfecție a minții, sufletului și inimii de tot ce am adunat peste an. Cam asta se întâmplă cu mine în perioada asta, odată cu începerea renumitei curățenii de dinaintea Crăciunului.
Extazul mă cuprinde când văd bradul împodobit și albul de afară, iar în casă se aud colinde. Indiferent că sunt de ale lui Ștefan Hrușcă sau nu, e mesajul care e transmis, dar și îndemnul la meditație și la o introspecție amănunțită.
Lăsând la o parte aspectul comercial al Sărbătorilor, a crede în Moș Crăciun nu e strict copilăresc, ci e o dovadă că totuși încă mai știi cine ești și de unde ai pornit. Cei care nu mai cred în Moș Crăciun, înseamnă că sunt bucuroși doar pentru că e sărbătoare mare și nu se lucrează. Adevărata bucurie nu constă în a servi câte un păhărel pe ici pe colo când mergi la colindat ci simplul fapt că tu, cel care colinzi (mai rău sau mai bine - asta chiar nu contează) transmiți vestea Nașterii Domnului.
Suspansul din dimineața zilei de Crăciun e de neegalat și de neuitat pentru că tot timpul speri ca dorințele tale să se fi împlinit sau să fi primit ceea ce cu multă umilință i-ai scris Moșului.
Eu chiar dacă am 22 de ani încă mai cred că totuși Moș Crăciun îmi va aduce cadourile cele mai de preț ale omului. Nu vă gândiți la apartamente, mașini, conturi grase în bănci și alte cele, pentru că nu are rost. Eu îmi doresc să îmi aducă calmul și bunătatea necesară să fac față tuturor provocărilor ce vor veni, lumina înțelepciunii pentru a-mi ajuta în meseria pe care eu acum o învăț și căreia îmi doresc să aduc cinste și puterea de a putea schimba, la nivel local daca nu la o scară mare, tot ceea ce e greșit, tot ce e satirizat și să fac să meargă tot ceea ce nu merge bine. Dacă pe acestea le voi primi, darurile materiale vor veni ele de la sine.
Până de Crăciun vă las că e de facut și curățenia de dinainte de Crăciun. Și până să vă las, vă las cu un album care mie mi se pare interesant.
Am ales titlul acesta pentru că Sărbătorile de iarnă sunt pentru mine un prilej de curățare și dezinfecție a minții, sufletului și inimii de tot ce am adunat peste an. Cam asta se întâmplă cu mine în perioada asta, odată cu începerea renumitei curățenii de dinaintea Crăciunului.
Extazul mă cuprinde când văd bradul împodobit și albul de afară, iar în casă se aud colinde. Indiferent că sunt de ale lui Ștefan Hrușcă sau nu, e mesajul care e transmis, dar și îndemnul la meditație și la o introspecție amănunțită.
Lăsând la o parte aspectul comercial al Sărbătorilor, a crede în Moș Crăciun nu e strict copilăresc, ci e o dovadă că totuși încă mai știi cine ești și de unde ai pornit. Cei care nu mai cred în Moș Crăciun, înseamnă că sunt bucuroși doar pentru că e sărbătoare mare și nu se lucrează. Adevărata bucurie nu constă în a servi câte un păhărel pe ici pe colo când mergi la colindat ci simplul fapt că tu, cel care colinzi (mai rău sau mai bine - asta chiar nu contează) transmiți vestea Nașterii Domnului.
Suspansul din dimineața zilei de Crăciun e de neegalat și de neuitat pentru că tot timpul speri ca dorințele tale să se fi împlinit sau să fi primit ceea ce cu multă umilință i-ai scris Moșului.
Eu chiar dacă am 22 de ani încă mai cred că totuși Moș Crăciun îmi va aduce cadourile cele mai de preț ale omului. Nu vă gândiți la apartamente, mașini, conturi grase în bănci și alte cele, pentru că nu are rost. Eu îmi doresc să îmi aducă calmul și bunătatea necesară să fac față tuturor provocărilor ce vor veni, lumina înțelepciunii pentru a-mi ajuta în meseria pe care eu acum o învăț și căreia îmi doresc să aduc cinste și puterea de a putea schimba, la nivel local daca nu la o scară mare, tot ceea ce e greșit, tot ce e satirizat și să fac să meargă tot ceea ce nu merge bine. Dacă pe acestea le voi primi, darurile materiale vor veni ele de la sine.
Până de Crăciun vă las că e de facut și curățenia de dinainte de Crăciun. Și până să vă las, vă las cu un album care mie mi se pare interesant.
marți, 7 decembrie 2010
Decembrie
Lună plină-n sentimente și trăiri.
Unele-s pline de suspans, iar altele sunt colorate.
Trăiri de istorie, dezvăluiri șocante,
Amintiri dureroase, discursuri pline-ochi de amăgiri.
Colinde care sună pe la case-mpodobite
Îți aduc aminte că ești cu cei dragi, acasă.
Pe masă sunt bucate bune, cu drag gătite
Rețete preferate de Crăciun le vei găsi pe masă.
Bate vânt ce viscolește și sunt troiene de zăpadă
Și ninge-afară mult și bine ca făina când se cerne.
Iar în sobă arde focul făcând camera mai caldă
Pe când copiii dorm cuminți cu Moș Ene pe la gene.
E vremea cadourilor și a gândurilor de bine
Supărările se uită și se împlinesc dorinți
Așa trebuie să fie, creștine
Să fim mai oameni, mai uniți!
Dar lumea de azi ne obligă
Să fim reci, inerți și mereu stresați.
Azi absolut toate se cumpără,
Dar nu suntem cu nimic mai bogați.
Copiii au de toate și mănâncă pe-nfundate
Cei mari închină multe pahare și uită chiar de toate.
Drame se întâmplă pe la petreceri,
Dar de ceva se întâmplă socoteală cui să-i ceri?
Mulți uită esența, și cumpără doar ambalajul
Oferte, chinezisme - cred că ai prins și tu mesajul.
Nimeni nu mai dă un ban celui care chiar cere
Fiindcă restu-și pun copiii-n stradă pentru țigări și bere.
Ăștia suntem noi, românii, și cu bune și cu rele,
Cu nevoi și cu probleme, dar și-o mie de belele.
Suntem calzi și primitori cei care-o știm că-i greu,
Dar e loc și de mai bine. Așa ne-ajute Dumnezeu!
Unele-s pline de suspans, iar altele sunt colorate.
Trăiri de istorie, dezvăluiri șocante,
Amintiri dureroase, discursuri pline-ochi de amăgiri.
Colinde care sună pe la case-mpodobite
Îți aduc aminte că ești cu cei dragi, acasă.
Pe masă sunt bucate bune, cu drag gătite
Rețete preferate de Crăciun le vei găsi pe masă.
Bate vânt ce viscolește și sunt troiene de zăpadă
Și ninge-afară mult și bine ca făina când se cerne.
Iar în sobă arde focul făcând camera mai caldă
Pe când copiii dorm cuminți cu Moș Ene pe la gene.
E vremea cadourilor și a gândurilor de bine
Supărările se uită și se împlinesc dorinți
Așa trebuie să fie, creștine
Să fim mai oameni, mai uniți!
Dar lumea de azi ne obligă
Să fim reci, inerți și mereu stresați.
Azi absolut toate se cumpără,
Dar nu suntem cu nimic mai bogați.
Copiii au de toate și mănâncă pe-nfundate
Cei mari închină multe pahare și uită chiar de toate.
Drame se întâmplă pe la petreceri,
Dar de ceva se întâmplă socoteală cui să-i ceri?
Mulți uită esența, și cumpără doar ambalajul
Oferte, chinezisme - cred că ai prins și tu mesajul.
Nimeni nu mai dă un ban celui care chiar cere
Fiindcă restu-și pun copiii-n stradă pentru țigări și bere.
Ăștia suntem noi, românii, și cu bune și cu rele,
Cu nevoi și cu probleme, dar și-o mie de belele.
Suntem calzi și primitori cei care-o știm că-i greu,
Dar e loc și de mai bine. Așa ne-ajute Dumnezeu!
vineri, 26 noiembrie 2010
Încotro ne îndreptăm?
Încotro ne îndreptăm?
Căci ne speriem de ce vedem!
România zace-n sânge
Și nimeni, nici măcar n-o plânge!
Peste-un timp nu va mai fi
Aceeași țară ce o știm.
Cu toții vom pleca de-aici,
În urmă vor rămâne prunci,
Ai noștri prunci care tot mor
De dorul părinților.
Și familii dezbinate
Și copii traumatizați
Care, însă, din păcate
Părinții-și văd carbonizați.
Copii lăsați fără control
Și-s căutați de INTERPOL.
Părinți alcoolici nu se-ndură
Să ia paharul de la gură,
Să dea copiilor căldură
Ca ei să prindă dragoste, nu ură!
Și ca să mai dea pe-acasă,
Nu să zică "Lasă, lasă"...
Prostul gust se preamărește.
Până unde se va merge?
România-i înjunghiată, mișelește,
Pe la spate. Iar tâlharul fuge.
Pe unde oare se va duce?
La ce fapte va recurge?
Ridicați-vă români!
Căci vine iarăși ziua voastră!
Nu doar priviți cum alți nebuni
Căci ne speriem de ce vedem!
România zace-n sânge
Și nimeni, nici măcar n-o plânge!
Peste-un timp nu va mai fi
Aceeași țară ce o știm.
Cu toții vom pleca de-aici,
În urmă vor rămâne prunci,
Ai noștri prunci care tot mor
De dorul părinților.
Și familii dezbinate
Și copii traumatizați
Care, însă, din păcate
Părinții-și văd carbonizați.
Copii lăsați fără control
Și-s căutați de INTERPOL.
Părinți alcoolici nu se-ndură
Să ia paharul de la gură,
Să dea copiilor căldură
Ca ei să prindă dragoste, nu ură!
Și ca să mai dea pe-acasă,
Nu să zică "Lasă, lasă"...
Prostul gust se preamărește.
Până unde se va merge?
România-i înjunghiată, mișelește,
Pe la spate. Iar tâlharul fuge.
Pe unde oare se va duce?
La ce fapte va recurge?
Ridicați-vă români!
Căci vine iarăși ziua voastră!
Nu doar priviți cum alți nebuni
Vă fură pâinea de pe masă!
Întrebați-vă retoric chiar,
Dar să îmi răspundeți sincer:
Cine vreți să vă conducă
Spre un viitor mai liber?
Cine vreți să vă aducă
Pace și un colț de cer?
miercuri, 10 noiembrie 2010
Stiti culmea tepelor telefoniei mobile?
O să încep prin a răspunde întrebării adresate. Culmea țepelor din telefonia mobilă este să suni un client PrePay să își adauge 500 de minute la abonament și să îi scadă costul abonamentului cu 30%.
Chestia asta mi s-a întâmplat acum câteva minute. Am fost sunat de un domn cu un mod de adresare respectabil (la propriu) și îmi cerea datele personale și tipul de abonament pe care îl dețin pentru a-mi adăuga 500 de minute la abonament și scăderea costului abonamentului cu 30%. Țin să precizez că domnul spunea că reprezintă ORANGE ROMÂNIA.
Că tot veni vorba de Orange România vreau să spun că ceea ce ține de infrastructura rețelei e sub orice critică. Degeaba spun ei că au acoperire națională că e un căcat mai mare decât profitul lor pe un an de zile. În momentul în care am să stau în casă și am să aud vocea clar în cască atunci mă voi declara mulțumit de serviciile lor. Ofertele sunt bune, mai ales pe Orange young unde cu bani puțini vorbești cât te ține gura.
Și totuși, plătim niște servicii proaste.
Tot aici merită menționat faptul că pe lângă faptul că plătim servicii proaste sunt oameni destul de vulnerabili la țepe de genul. O grămadă de oameni au încărcat cu sute de euro conturi de PrePay, o grămadă de oameni au transferat credit unor dobitoci care nu au bani să își cumpere o cartelă, dar au bani să sune oameni care în sărăcia lor sunt creduli și urmează instrucțiunile transmise. Se vor trezi din visul că vor câștiga o mașină în momentul în care vine factura de 200 de euro care trebuie plătită la data de. În caz contrar, abonatului i se va restricționa abonamentul și dacă nu va plăti, acesta va fi acționat în judecată. Instanța judecătorească va decide ca omul care a luat țeapă să plătească suma restantă și cheltuielile de judecată. Sumă care nu e una accesibilă oricui.
O greșeală majoră a Orange România este aceea că nu a eliminat posibilitatea folosirii numărului ascuns sau a codului #31#xxxxxxxxxx (unde cei 10x reprezintă numărul format). Eu de exemplu cui mă plâng că am primit un apel de la un număr privat la ora 11:01 pe data de 10 noiembrie 2010? Cine o să mă creadă că mi s-a spus că o să mi se adauge 500 de minute la abonament și costurile or să îmi scadă cu 30%? NIMENI!
Rog frumos Orange România să anuleze folosirea serviciului de ascundere a identității numărului apelant și să permită tuturor utilizatorilor serviciul de barare a apelurilor ce vin de la numere ce nu se află în lista de contacte a utilizatorului respectiv indiferent dacă a semnat un abonament sau are un cont PrePay.
Dacă o să mi se mai întâmple încă una ca asta, voi înregistra conținutul convorbirii telefonice și îl voi posta.
Numai bine!
marți, 2 noiembrie 2010
Cateva cuvinte despre sistemul de invatamant
Sistemul de invatamant cu care au fost obisnuiti parintii nostri s-a degradat in asa hal incat pur si simplu nimeni nu mai vrea sa faca o scoala si sa o termine cu bine, si daca o termina cu bine, ori are mintea praf, ori o sa o ia pe ulei intr-un viitor apropiat sau departat (in functie de persoana).
Eu acum vorbesc din punctul de vedere al unui elev la Scoala Postliceala Sanitara de la Bistrita, Grup Scolar Sanitar. E ok in principiu ca eu, la specializarea asistent medical generalist, am prins un loc bugetat bazat pe un examen de admitere si nu pe pile (cel putin asta tind sa cred). Anul 1 a fost cum a fost in sensul ca am avut 18 materii care ori erau predate aiurea (gen anatomie), ori erau materii de umplutura (gen mediu si sanatate). Cat despre colectiv, ne-am adaptat care cum am putut unii cu altii si treaba a mers.
Acum e anul 2, anul de foc sau anul in care ori ne stricam de cap, ori renuntam cu totii la scoala, ori se schimba ceva. De ce? Anul 2 are 21 de materii din care cele mai "importante" sunt: principii de baza in cercetare si management carora le-a fost alocat 2,5 ore fiecare pe saptamana. Motivul? Nu stiu. Oricum, materia de management nu ne este asa utila numai daca chiar vrem sa dam examen pentru un post de conducere, ori ca sa ajungi acolo nu iti trebuie doar sa ai materia asta parcursa si tocita pentru ca in final sa fi un manager prost. Putea sa fie introdusa ca o materie optionala. Materia cea mai inutila e principii de baza in cercetare. De unde pana unde scrie ca un asistent medical trebuie sa stie de societatea cunoasterii, de observatie, de experiment de cunoasterea stiintifica si cea empirica, precum si filozofia celor descrise anterior? In momentul in care pacientul face STOP CARDIAC nu o sa incepi sa ii povestesti despre cunoasterea empirica, nu o sa ii povestesti filozofia eticii experimentelor pe subiecti umani si in niciun caz nu o sa ii faci paralela intre cunostinta empirica si cea stiintifica. In mod normal trebuie sa il reanimezi si asta intr-un timp cat se poate de scurt!
Materii de specialitate ca de exemplu reumatologie, ORL, oftalmologie etc au durate de timp destul de scurt si ca sa nu mai povestesc de faptul ca un curs la una din materiile specificate se tin O DATA LA 2 (DOUA) SAPTAMANI!
Limbi straine nu zic ca nu trebuie sa stim. Sa se aloce timp mai mult materiilor de limbi straine fiindca noua daca ne sunt recunoscute studiile in afara, va trebui sa stapanim o limba de circulatie internationala! Daca vreti sa reprezentam Romania peste hotare, va rugam frumos sa nu ne faceti sa ne murdarim la gura de engleza asa cum fac cei care "stiu" ce e mai bine pentru noi!
Numai bine!
luni, 13 septembrie 2010
Începe școala
Eu am avut numai câteva săptămâni de vacanță, alții au avut mai multe, alții nu au avut deloc vacanță. Oricum începe din nou școala și asta îi preocupă și pe elevi, dar mai mult pe părinți fiindcă vor ca odraslele lor să aibă toate rechizitele de care au nevoie (inclusiv caiete de fițe și stilouri cu Hanna Montana sau cu Ben Ten).
Unora le place ceea ce fac la scoală, alții nu (deci chiulesc care cum pot) și alții stau la ore ca să nu încaseze absențe.
Și da. Începe un nou an plin cu noi experiențe, profesori care vor fi în mare parte noi și posibil amintiri noi (de ce nu?)
Multă baftă celor care azi încep un nou an școlar și multe realizări celor care abia acum ajung în băncile școlii și își încep drumul în viața de elev.
Unora le place ceea ce fac la scoală, alții nu (deci chiulesc care cum pot) și alții stau la ore ca să nu încaseze absențe.
Și da. Începe un nou an plin cu noi experiențe, profesori care vor fi în mare parte noi și posibil amintiri noi (de ce nu?)
Multă baftă celor care azi încep un nou an școlar și multe realizări celor care abia acum ajung în băncile școlii și își încep drumul în viața de elev.
sâmbătă, 21 august 2010
Despre muzica și tineretul din România de azi
Unde ești tu, Țepeș Doamne? Oricum de oriunde ai fi, ai vrea să te întorci înapoi cât mai repede cu putință. România a ajuns într-un hal fără de hal. Acum România e o țară în care bunul simț a dispărut și a înflorit prostul gust.
De ce zic că a înflorit prostul gust? Pentru că în goana după bani, orice român poate trage două trei vânturi, face vreo 2-3 vocalize false în fața unui microfon de proastă calitate într-un studio relativ prost și gata, a scos "HITUL VERII". Și ca totul să fie mai frumos, toată lumea e acum "RAPPIN' ON". Trompetista e rappin' on, Ana Lesko e cu Connect-R in „za betroom” (nicidecum „in the bedroom”). Același sintetizator îl găsești la orice artist care apare acuma după o perioadă în care nimeni nu a produs nimic și am luat muzica din vest și am plagiat-o ca sa o putem înțelege mai bine fiindcă așa-zișii artiști ai noștri au copiat rețeta de succes a manelarilor care se uită în oglindă și deja scot maneaua verii. Pe ăia nu îi condamn fiindcă mai mult de atât nu ii duce capul. Însă pe cei care totuși au intrat în industria muzicală mioritică îi condamn pentru că nici măcar nu cunosc genul de muzica pe care il dau pe piață și pe care prostimea îl ascultă ca fiind ceva WOW.
Nu știu dacă mă înțelegi, dar dovezile sunt vii și postate pe internet. Vrei exemple? Caută interviul INNEI înaintea unui concert din Ungaria. Pe lângă faptul că engleza ei era una proastă (nu știu cum de au trecut-o profesorii la școală fiindcă daca îi eram eu profesor de engleză până în ziua de azi stătea în băncile școlii) mai sar și cei care o idolatrizează spunând că: „dar voi nu înțelegeți că era în stare de șoc și de aceea nu putea lega 2 cuvinte ca lumea?”. De asta mă iau pe mine dracii când aud muzica ce se pune la One FM.
Și probabil o sa mă întrebi: „Ok. Ai ce ai cu cei care inundă frecvențele cu căcaturi, dar cu cei ce le ascultă ce ai?” Răspunsul la întrebarea asta e simplu: ceea ce mă deranjează pe mine la specimenele astea e faptul că dacă le ascultă să le asculte pentru ei. Pe mine să mă lase în pace să îmi fac somnul, nu să circule cu rabla de BMW (până și Dacia lu' tata din 1986 e mai bine întreținută) in care are un tub de bas și să bubuie de să-mi sară geamurile din ferestre. Să le asculte ziua, că nu am treabă.
Într-o zi am auzit la Radio România Actualități rezultatul înfiorător al unu sondaj făcut în rândul tinerilor. Rezultatul a fost că în România, trei sferturi din populația tânără ascultă muzică de proastă calitate, în timp ce doar un sfert mai ascultă muzică de bună calitate. De ce? cei trei sferturi nu se obosesc să își folosească creierele în mod util, în timp ce restul le folosesc, dar nu au cu cine.
În concluzie, te rog să asculți ăiesa de mai jos. O să îți dai seama de ce.
Numai bine!
Asculta mai multe audio Muzica
De ce zic că a înflorit prostul gust? Pentru că în goana după bani, orice român poate trage două trei vânturi, face vreo 2-3 vocalize false în fața unui microfon de proastă calitate într-un studio relativ prost și gata, a scos "HITUL VERII". Și ca totul să fie mai frumos, toată lumea e acum "RAPPIN' ON". Trompetista e rappin' on, Ana Lesko e cu Connect-R in „za betroom” (nicidecum „in the bedroom”). Același sintetizator îl găsești la orice artist care apare acuma după o perioadă în care nimeni nu a produs nimic și am luat muzica din vest și am plagiat-o ca sa o putem înțelege mai bine fiindcă așa-zișii artiști ai noștri au copiat rețeta de succes a manelarilor care se uită în oglindă și deja scot maneaua verii. Pe ăia nu îi condamn fiindcă mai mult de atât nu ii duce capul. Însă pe cei care totuși au intrat în industria muzicală mioritică îi condamn pentru că nici măcar nu cunosc genul de muzica pe care il dau pe piață și pe care prostimea îl ascultă ca fiind ceva WOW.
Nu știu dacă mă înțelegi, dar dovezile sunt vii și postate pe internet. Vrei exemple? Caută interviul INNEI înaintea unui concert din Ungaria. Pe lângă faptul că engleza ei era una proastă (nu știu cum de au trecut-o profesorii la școală fiindcă daca îi eram eu profesor de engleză până în ziua de azi stătea în băncile școlii) mai sar și cei care o idolatrizează spunând că: „dar voi nu înțelegeți că era în stare de șoc și de aceea nu putea lega 2 cuvinte ca lumea?”. De asta mă iau pe mine dracii când aud muzica ce se pune la One FM.
Și probabil o sa mă întrebi: „Ok. Ai ce ai cu cei care inundă frecvențele cu căcaturi, dar cu cei ce le ascultă ce ai?” Răspunsul la întrebarea asta e simplu: ceea ce mă deranjează pe mine la specimenele astea e faptul că dacă le ascultă să le asculte pentru ei. Pe mine să mă lase în pace să îmi fac somnul, nu să circule cu rabla de BMW (până și Dacia lu' tata din 1986 e mai bine întreținută) in care are un tub de bas și să bubuie de să-mi sară geamurile din ferestre. Să le asculte ziua, că nu am treabă.
Într-o zi am auzit la Radio România Actualități rezultatul înfiorător al unu sondaj făcut în rândul tinerilor. Rezultatul a fost că în România, trei sferturi din populația tânără ascultă muzică de proastă calitate, în timp ce doar un sfert mai ascultă muzică de bună calitate. De ce? cei trei sferturi nu se obosesc să își folosească creierele în mod util, în timp ce restul le folosesc, dar nu au cu cine.
În concluzie, te rog să asculți ăiesa de mai jos. O să îți dai seama de ce.
Numai bine!
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 13 mai 2010
Vreți o soluție?
"Vreți o soluție?
Mai facem o revoluție!
Vrem un trai mai bun și o altă constituție!!!"
De ce am început cu acest citat? Pentru ca să se știe că la noi în țară cuvântul de ordine este nemulțumirea. Mulți oameni sunt nemulțumiți că de la 01.06.2010 vor avea un salariu cu 25% mai mic decât îl aveau candva. Salarii și pensii de care s-a bătut joc în ultimul hal. Până acum ne-am furat căciula unul altuia și puține și prea puțin evidente sunt cazurile în care un om onest a reușit să își facă un rost în viață.
Clasa noastră politică face licitații fel de fel iar banii pe car îi împrumutăm se duc pe tot felul de investiții de care țara noastră nu are nevoie la ora actuală. Un exemplu care îmi vine în minte este acela că doamna ministru a mediului Elena Udrea a organizat o licitație pentru a schimba întregul sistem informatic din cadrul ministerului. Mai pe șleau, au cumpărat calculatoare noi cu sisteme de operare noi (evident Windows) și uite așa s-au dus banii noștri munciți. O parte se duc la Bill Gates pentru că softul ăsta trebuie cumpărat și o parte se duc in buzunarul producătorului de sisteme de calcul și încă o parte se mai duc în buzunarele celor de sus care oricum altceva nu știu ce să facă decât sa povesteasca legi și să le voteze.
Acum stând și judecând la rece, te întrebi ca tot omul: "Unde sunt programele alea de care se povestea prin campania electorala? Unde ne este binele promis de dinainte de alegeri?"
Statisticile ne spun că românii o duc bine. Întrebarea e: Care din români? Pentru că în orice caz nu cei care lucreaza numai ei știu cum și în ce condiții, ci aceia care apar frumos la TV și ne spun că în România este totul ok. Știrile de la ora 5 devin din ce în ce mai înspăimântătoare și afișează o realitate nevăzută, o realitate dureroasă, o realitate pe care nu se cade să o vezi într-o țară care este membră a Uniunii Europene.
Din câte am observat, treaba la noi se face numai pe hârtie (vorbind la modul general), dar în realitate nu se vede nimic. De ce? Pentru că după 1989 românul a zis ca vrea tot ce i-a fost luat de regimul comunist. Acum a primit mai mult decât poate duce și omul simplu de la țară abia poate lucra un hectar de pământ.
Piața de desfacere a produselor agrigole autohtone a fost decimată datorită normelor UE. Obiceiurile noastre din străbuni le mai știm doar de la bătrâni care le mai povestesc (exemplu tăiatul porcului). Ouăle de găină trebuie inscripționate cu fel de fel de cerneluri, iar la pasti nu poti sa ciocnești un ou și să spui un "Hristos a înviat!" că ești de râsul curcilor cu oul tau cu data de valabilitate inscripționată.
Uniunea Europeană ne-a adus mai multe necazuri decât bucurii. Uniunea Europeană nu tine cont de natura românului, de originea lui, de obiceiurile cu care a crescut și pe care are obligația morală să le transmită generațiilor tinere. Uniunea Europeană o să ne aducă euro, monedă pe care nu suntem suverani.
În concluzie, direcția în care se îndreaptă România este una greșită și dacă noi, ca popor nu reușim să facem ceva pentru a ne fi nouă mai bine, înseamnă că NU suntem adepții zicalei "DUMNEZEU ÎȚI DĂ, DAR NU ÎȚI BAGĂ ÎN STRAIȚĂ".
Mai facem o revoluție!
Vrem un trai mai bun și o altă constituție!!!"
De ce am început cu acest citat? Pentru ca să se știe că la noi în țară cuvântul de ordine este nemulțumirea. Mulți oameni sunt nemulțumiți că de la 01.06.2010 vor avea un salariu cu 25% mai mic decât îl aveau candva. Salarii și pensii de care s-a bătut joc în ultimul hal. Până acum ne-am furat căciula unul altuia și puține și prea puțin evidente sunt cazurile în care un om onest a reușit să își facă un rost în viață.
Clasa noastră politică face licitații fel de fel iar banii pe car îi împrumutăm se duc pe tot felul de investiții de care țara noastră nu are nevoie la ora actuală. Un exemplu care îmi vine în minte este acela că doamna ministru a mediului Elena Udrea a organizat o licitație pentru a schimba întregul sistem informatic din cadrul ministerului. Mai pe șleau, au cumpărat calculatoare noi cu sisteme de operare noi (evident Windows) și uite așa s-au dus banii noștri munciți. O parte se duc la Bill Gates pentru că softul ăsta trebuie cumpărat și o parte se duc in buzunarul producătorului de sisteme de calcul și încă o parte se mai duc în buzunarele celor de sus care oricum altceva nu știu ce să facă decât sa povesteasca legi și să le voteze.
Acum stând și judecând la rece, te întrebi ca tot omul: "Unde sunt programele alea de care se povestea prin campania electorala? Unde ne este binele promis de dinainte de alegeri?"
Statisticile ne spun că românii o duc bine. Întrebarea e: Care din români? Pentru că în orice caz nu cei care lucreaza numai ei știu cum și în ce condiții, ci aceia care apar frumos la TV și ne spun că în România este totul ok. Știrile de la ora 5 devin din ce în ce mai înspăimântătoare și afișează o realitate nevăzută, o realitate dureroasă, o realitate pe care nu se cade să o vezi într-o țară care este membră a Uniunii Europene.
Din câte am observat, treaba la noi se face numai pe hârtie (vorbind la modul general), dar în realitate nu se vede nimic. De ce? Pentru că după 1989 românul a zis ca vrea tot ce i-a fost luat de regimul comunist. Acum a primit mai mult decât poate duce și omul simplu de la țară abia poate lucra un hectar de pământ.
Piața de desfacere a produselor agrigole autohtone a fost decimată datorită normelor UE. Obiceiurile noastre din străbuni le mai știm doar de la bătrâni care le mai povestesc (exemplu tăiatul porcului). Ouăle de găină trebuie inscripționate cu fel de fel de cerneluri, iar la pasti nu poti sa ciocnești un ou și să spui un "Hristos a înviat!" că ești de râsul curcilor cu oul tau cu data de valabilitate inscripționată.
Uniunea Europeană ne-a adus mai multe necazuri decât bucurii. Uniunea Europeană nu tine cont de natura românului, de originea lui, de obiceiurile cu care a crescut și pe care are obligația morală să le transmită generațiilor tinere. Uniunea Europeană o să ne aducă euro, monedă pe care nu suntem suverani.
În concluzie, direcția în care se îndreaptă România este una greșită și dacă noi, ca popor nu reușim să facem ceva pentru a ne fi nouă mai bine, înseamnă că NU suntem adepții zicalei "DUMNEZEU ÎȚI DĂ, DAR NU ÎȚI BAGĂ ÎN STRAIȚĂ".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)