Copiii cu copii

      Într-una din serile când nu am somn din cauză că ceva îmi pune mintea la lucru, mă apuc și aștern pe hârtie ceea ce îmi trece prin cap și nu mă las până ce nu epuizez subiectul. Același lucru s-a întâmplat și aseară, când mă tot gândeam la noua modă la minori: începerea vieții de adult la o vârstă la care alții nu au apucat să își însușească în mod adecvat conceptul de viață sexuală. Așadar, voi trata subiectul „copiilor care au copii”.

      Totul începe cu un copil care, practic, este scăpat de sub control la o vârstă la care mintea lui este ca un burete în ceea ce privește informația pe care o primește din exterior și i se pun la picioare instrumente pe care el nu are bagajul de cunoștințe și maturitatea necesară să le folosească. Părinții se bucură când văd că odrasla lor reușește să reproducă ceea ce vede la televizor, pe internet, prin telefonul inteligent al părinților sau ce vede și aude prin casă fără a-și da seama că, de fapt, fac greșeala vieții lor. Cu alte cuvinte, acelui copil îi lipsește o educație adecvată bazată pe principii sănătoase unanim acceptate de societate.

      La școală aderă la anumite grupuri al căror principal criteriu de acceptare poate fi: muzica preferată, revistele pe care le răsfoiește, posturile TV la care se uită, hobby-urile pe care le are (foarte rar) etc.

      Pe măsură ce crește, descoperă – mai întâi cu o oarecare jenă și reținere față de adevărații prieteni, și anume părinții, sexualitatea difuzată la TV, fie ea mascată în videoclipurile de pe posturile de muzică, fie ea în stare brută prin intermediul posturilor TV care difuzează filme porno – și sexualitatea brută pe care singur o accesează pe internet, fie că accesează site-uri cu caracter pornografic, fie că descarcă material pornografic.

      Un om care are altceva mai bun de făcut nu va stărui să privească același act sexual care este montat sub formă de film porno în care se schimbă actorii care oricum joacă prost!

      La vârsta la care acest copil ajunge la liceu, se integrează în anturaje dubioase unde învață să fumeze, să consume alcool și va fi împins de grup (în unele cazuri) sau de „marea dragoste” pe care o simte pentru cineva special să își înceapă viața sexuală fără să aibă habar ce implică de fapt acest lucru. În filmele acelea deocheate vede cum doi sau mai mulți întrețin raporturi sexuale fără a folosi banalul prezervativ, deci, va acționa și el la fel. Cu alte cuvine, va începe o viață sexuală printr-un comportament de risc.

      Mulți spun: „Bă, nu riști, nu câștigi!”. Hai să îți spun dragul meu cititor ce „câștigă” acel copil prin faptul că o face pentru prima oară neprotejat cu cineva despre care nu știe nimic (dacă a mai avut parteneri, dacă are vreo boală venerică etc.):

• ocazia de a nu mai apuca să o facă și a doua oară în aceeași manieră deoarece testul de sarcină este pozitiv;
• ocazia de a vizita diverși medici pentru că acum se confruntă cu problema unei sau mai multor boli cu transmitere sexuală;
• ocazia de a fi părinte mult prea devreme.

      Nu văd nimic în neregulă în începerea vieții sexuale, pe cât de deplasat mi se pare faptul că o majoritate covârșitoare își încep viața sexuală apelând la un comportament de risc cu urmările de rigoare. Nu toate cazurile trebuie să fie așa cum descriu în acest articol, eu descriu doar cea mai lugubră situație în care se poate afla un tânăr sau o tânără care face ce vrea, dar nu știe ce face. Multor tineri le este rușine să se ducă la farmacie sau la magazinele unde se comercializează banalul prezervativ, dar sunt mândri că își pot cumpăra dacă nu zilnic, măcar de două ori pe săptămână un pachet de țigări, bani pe care îi arde și oricum nu iese nimic din afacerea asta. O altă categorie de tineri este aceea care, de frica excluderii din grup fac ceea ce cere grupul, adoptă aceleași obiceiuri și dezastrul s-a produs.

      Încheind această scurtă paranteză a câtorva dintre problemele de fond ale adolescentului, voi continua în a descrie ce urmează să se întâmple atât cu băiatul, cât și cu fata care ajung părinți dintr-o greșeală fatală.

      Voi începe cu fata și voi spune că în fața părinților, a rudelor și a celor care o apreciază așa cum este, imaginea ei are de suferit, ea va fi cea care va duce sarcina, ea va trebui să aibă grijă de viitorul prunc și să se asigure că acestuia nu îi lipsește absolut nimic. Și cum face asta?

• Va trebui să abandoneze școala și să intre în câmpul muncii. Munca pe care o poate face acum, la anii tinereții nu o mai poate face și la vârsta de 50-60 de ani când fenomenele de îmbătrânire își fac simțită prezența.
• Poate părinții ei sunt oameni cu stare și reușesc să asigure un trai decent pentru viitoarea mămică și pentru prunc, dar realitatea e dură și ne arată tuturor că oricât am vrea, părinții noștri nu trăiesc o veșnicie și, la un moment dat suntem singuri în fața valului de griji și probleme pe care viața ni le aruncă fără doar și poate.

      

      În cazul băiatului, altfel stă situația. Va trebui să dea socoteală autorităților pentru săvârșirea infracțiunii de întreținere de raporturi sexuale cu o minoră (dacă fata e minoră), tot el va fi supus stresului de a face un test de paternitate care indică faptul că el este tatăl biologic al copilului. De aici încep problemele unui cap de familie:

• va trebui să asigure un acoperiș deasupra capului;
• va trebui să asigure hrana zilnică pentru întreaga familie;
• va trebui să plătească o pensie alimentară care se stabilește sub forma unei sume fixe, datorate lunar, sau sub forma unei cote procentuale din retribuția lunară a celui care are obligația de întreținere, dar tatăl biologic este încă la liceu și nu are de unde să plătească o sumă care chiar să ajute la creșterea copilului. Să fim serioși, alocația pe care o primește lunar un elev nu ajunge nici să își încarce cartela prepay.

      Cum am arătat mai sus, soluția pe care o găsesc cei care se spală pe mâini este să își oblige copiii să renunțe la școală și să se apuce de lucru, fără a mai avea în viitor șansa să studieze ceva ce le-ar fi plăcut amândorura să studieze.

      O realitate și mai sumbră este aceea că băiatul nu recunoaște nici în ruptul capului că el ar fi tatăl biologic al copilului și o lasă pe fată să se descurce singură cum poate.

Astfel, fata rămasă singură care câteva opțiuni:

• să povestească părinților ce a pățit și împreună să găsească o soluție și să se bucure de copil;
• să povestească părinților ce a pățit și, de comun acord, să înceapă demersurile pentru a face un avort, procedură care poate să reușească sau nu, dar oricum ar fi, viitoarea fostă mămică va rămâne cu sechele atât din punct de vedere organic, cât și psihic;
• să ascundă faptul că este însărcinată, să nască acel copil și să îl abandoneze în maternitate;
• să ascundă faptul că este însărcinată și să meargă la diverse persoane fără scrupule care să o ajute să avorteze în condiții dubioase sau să își provoace singură avortul, urmând ca ea să se stingă pe patul de spital în urma unei hemoragii masive. Părinții află de starea fiicei lor abia când nu se mai poate face nimic și rămân să-și plângă copilul pe care ei l-au scăpat din mână.

      Cam tristă povestea, nu? Și eu am rămas terifiat de ceea ce am putut scrie, dar aceasta este realitatea care ne înconjoară. Sper ca prin aceste rânduri te-am ajutat să conștientizezi riscurile la care te expui atunci când din verticalitatea ta lipsește tăria de a spune „NU!” sau din portmoneul tău un banal prezervativ.

      În concluzie, închei prin a spune: ÎNAINTE SĂ O FACI O DATĂ, GÂNDEȘTE-TE DE DOUĂ ORI!!!

Ai de spus ceva în viață?

SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!

Notă: Această postare este varianta finală a  articolului pentru revista școlii.

Articol pentru revista școlii

      Toate lucrurile au un început, la fel ca și acest articol, care sper să apară în revista școlii. Nu voi încerca să public ceva care deja a mai fost publicat pe internet cum ar fi tutoriale sau curiozități științifice pentru că fiecare citește ce dorește și aș dori ca spațiul alocat să fie umplut cu folos.
      După multe treceri prin filtrele mele, m-am gândit că ar fi mai bine să tratez o temă care e la modă, pentru o parte din adolescente e prilej de bucurie, iar pentru cealaltă parte e prilej de spaimă, tristețe, repulsie etc. Tema despre care am să povestesc este cea a copiilor care au copii.
      E o realitate de care ne batem cu toții și nimeni nu prea pare să facă nimic „palpabil” pentru a diminua acest fenomen. Se fac tot felul de „campanii” de informare cu privire la metodele de contracepție și atât. Când eram în liceu, am avut ocazia să văd și să învăț câteva lucruri despre avort și ce presupune acesta. Mi-au rămas întipărite în memorie imaginile cu feți literalmente mutilați de forcepsul medicului și de voința mamei de a pierde respectiva sarcină cu orice preț.
      Personal, mă șochează un paradox, și anume: la televizor sexualitatea e în floare (încă un pic și actul sexual se desfășoară fără cenzură), tinerii asimilează de mici informații de acest gen, iar când ajung la o vârstă la care ar trebui să se povestească despre așa ceva, ne trezim că avem în față o generație distrusă de televizor și care vin cu copiii lor la școală pentru că nu are cine să stea cu ei sau se lasă de școală irevocabil și rămân să-și crească pruncul pe care puteau să îl aducă pe lume cu câțiva ani mai târziu.
      Multe eleve de liceu cad pradă sentimentelor de dragoste platonică și, orbite de dragostea pe care o poartă pentru acel băiat, nu numai că își încep viața sexuală mai devreme, dar își încep și viața de mamă cu mult mai repede „decât prevede legea” dacă băiatul nu e „dotat” cu un prezervativ pe care să știe să-l folosească. Aș putea spune cu certitudine că cele care cad pradă băiatului și i se oferă nu se gândesc la posibilele urmări. Dacă fata rămâne însărcinată, însemnă că tatăl biologic poate să ofere și mamei și copilului un trai decent, ori asta nu se întâmplă! Mulți adolescenți concep copii doar de dragul de a-i concepe, dar nu sunt pregătiți să-i crească și să-i educe pentru că nici ei nu au primit o educație așa cum ar trebui și li s-a permis orice.
      Și atunci ce e de făcut? Mare lucru nu e de făcut decât să ne facem curaj și să ieșim în față să spunem că „fac ce vreau, dar știu ce fac - folosesc prezervativul” decât să plecăm capul în pământ și să spunem că „sunt viitor părinte mult prea devreme”. Chiar dacă e rușinos, trebuie să ne asumăm consecințele faptelor noastre și nu trebuie să luăm ca exemplu pe X sau pe Y, pentru că ei își cunosc situația lor iar tu ți-o cunoști pe a ta.
      Închei prin a da un sfat fetelor, dar și băieților în același timp: nu vă apucați de prostii încă. Mai este timp suficient să le încerci pe toate. Și să nu uitați că niciunul nu trebuie să alerge după celălalt ca după tren; azi pleacă unul, mâine vine altul și tot așa.




Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!