Rețelele de socializare și curentul antisocial

   Dacă ar fi să te întreb de ce au fost create aceste așa-zise rețele de socializare mi-ai spune: „Dăăăă, ghici? Pentru socializareeeee. Loser-e!” Ăsta e și răspunsul pe care mi-l dau și eu mie acestei întrebări... retorice.
   Din punctul meu de vedere, aceste rețele de socializare nu sunt altceva decât un mod de a te face vulnerabil în fața celor de care te ferești, ascunzi etc. Din moment ce vrei să te ascunzi de cineva se cheamă că începi să ai un comportament antisocial care cine știe unde va duce.
   Fenomenul antisocial a început - din punctul meu de vedere - odată cu înființarea hi5-ului, myspace-ului și, de ce nu, a colosului facebook fără de care 90% din tinerii care au un cont acolo și îl accesează de mai multe ori pe zi ar declara că probabil s-ar fi sinucis. Și de ce spun că fenomenul antisocial a început odată cu fondarea acestor rețele de socializare?

1. Odată ce 70% din timpul pe care ți-l acorzi ție și numai ție se duce pe facebook, de aici rezultă că lipsește contactul interuman nemijlocit de tehnologie.
2. Din moment ce acel contact lipsește, omul devine un animal, apoi mașină și în cele din urmă dă ortu' popii pentru că devine emo și își taie venele pe lung ca nu cumva să mai poată fi cusut.
3. În cadrul acestor rețele de socializare, apar și fenomene antisociale gen cocapințipocismul, curentul emo, metode de a „sparge” anumite conturi pentru a obține informații despre persoana care și-a făcut privat contul tocmai pentru a evita orice neplăcere, comportamente antisociale necenzurate. 

   Cred că aceste 3 motive sunt destul de bine întemeiate pentru a crede că rețelele de socializare ne-au făcut niște ființe antisociale.

   Un alt aspect este acela că multă lume își face poze doar pentru a avea ce pune pe facebook. Mi se pare o porcărie pentru că nu va pune respectiva persoană anumite poze ce nu trebuie văzute, ci va pune altcineva și va ieși la iveală că fata lu' tata trage etnobotanice de-i sar capacele.

   Ceea ce face facebook-ul cât-de-cât util e faptul că aduce aminte tinerilor că pământul trebuie lucrat și etapele unei recolte bune. Ceea ce nu face aplicația respectivă e faptul că nu transpune în viața reală ce se întâmplă acolo. Uite cum rămânem cu buza umflată și ne mirăm că economia nu merge. Da' nu ne-ntere de economie atât timp cât mami și tati plătesc curentul și netul să putem intra pe fuțbuc să ne jucăm de-a fermierii. Când astea 2 servicii vor fi sistate, atunci ne vom da seama că trebuie să facem rost de bani pentru a plăti acest deliciu. Lucrând, realizezi că îți e mai bine fără facebook și că instant ca nessu' vrei cu totul altceva de la viață.

   Ceea ce mă distrează și mă enervează în același timp, e bârfa care se naște și începe cu întrebarea: „Ai văzut ce poze și-a pus X pe facebook?” Eu prefer să nu știu și când sunt provocat la discuții de genul ăsta spun clar că pe mine nu mă încălzește cu nimic nici dacă și-ar pune poze așa cum l-a făcut/a făcut-o mămica lui/ei. Și mai apoi nimeni nu are poză mai tare ca a mea, și anume, propria-mi umbră. Mă caracterizează întru totul fiindcă sunt asemeni unei umbre atât ca ființă, cât și ca prezență.

   Concluzionez prin a spune că e mai bine să ieșim din case și să ne întâlnim pe afară decât să rămânem niște oameni cu degete subțiri fără pic de vlagă. Și mi-e dor de contactul interuman.

   Tu ce zici?

   Numai bine!

Dor

      Salut! După câteva încercări nereușite de a posta pe acest blog, s-ar putea ca să și reușesc să postez ceva care să merite a fi citit. Mi-a fost dor să postez ceva.
      Sunt cam extenuat după un an în care am avut parte de provocări noi, am întâlnit oameni și situații complet noi pentru mine și pentru asta sunt recunoscător mediului în care îmi fac eu veacul.
      Și totuși, devin plictisit de același mediu, de aceleași peisaje chiar dacă în fiecare zi fac ceva nou. Deși, dacă stau bine să îmi amintesc, nu am făcut nimic nou ca să mă laud, ba mai mult, simt că în fiecare zi rutina pune stăpânire pe viața mea din ce în ce mai mult.
      Simt nevoia să călătoresc, să stau „spânzurat” în geamul unui tren care se mișcă cu viteză fără să conteze destinația. Aș vrea să pot să contemplu peisajul pe care îl văd foarte rar și să aud glasul roților de tren care bat același ritm de ani buni de zile.
      Simt nevoia să fotografiez tot ceea ce văd. Câteodată stau și mă gândesc dacă e posibil să pot să scot informația pe care o primesc prin intermediul ochilor și urechilor și să o pot stoca pe un dispozitiv compatibil cu calculatorul. Ar fi interesant să pot să văd pe monitorul calculatorului meu o fotografie de 150 megapixeli și să rămân impresionat de detaliile pe care le poate capta ochiul și pe care creierul le ignoră pentru că nu sunt interesante pentru el.
       Simt nevoia de o deconectare de la toate rețelele (GSM, internet, socializare, electricitate, apă, gaz, tv etc.) și să fiu așa cum au fost strămoșii mei (adică una cu natura). Practic, omul nu a fost niciodată mai presus de natură, dar în ziua de azi, omul se separă tot mai mult de natură din două mari motive: poluarea care s-a întors împotriva sa și nevoia de a-și crea propriul mediu care să semene cu natura, dar nici pe departe nu e așa. Toate încercările de a simula mediul înconjurător sunt niște eșecuri nocive, poluante pentru om și esența lui.
      Simt nevoia să retrăiesc anul acela de studenție, să mă duc să mă rup în acel loc în care am întâlnit un om care mi-a fost alături când mi-a fost bine și rău și la a cărui prietenie țin și azi. Simt nevoia să beau 4 beri și să dau din cap până la 4 dimineața când mă voi întoarce în cămin și voi dormi până la loc comanda. Când mă voi trezi voi fi avut o febră musculară a mușchilor gâtului (asta e dacă nu am antrenament).
      Simt nevoia să stau la lac și să citesc ceva în timp ce aud sunetul lin al apei care și așa nu e prea curată - între noi fie vorba, la vale e mult prea multă gălăgie și mi-ar distrage atenția.
      O să închei acest post prin a spune că „Mi-e dor să cânt, să râd, să plâng și mi-e dor de ducă măi! Nu știu unde m-aș duce! Doar atât: să închid ochii și să uit și de lume și de mine și de tot!” - e replica mea preferată dintr-o piesă de teatru pe care nu am apucat încă să o joc în scenă, dar poate, într-o zi o voi juca.
      Ție de ce îți e dor?


      Numai bine!

facebook, counter strike și Băsescu

      Salut din nou! Realitatea din zilele astea este una cât se poate de sumbră oricât de optimist ai fi. Și asta se datorează celor 3 factori enumerați mai sus.
      Mai întâi, voi începe cu o renumită rețea de socializare care nu numai că aproape a cucerit internetul, dar și mințile adolescenților. Vei veni și mă vei întreba în comentarii de unde și până unde am ajuns eu la concluzia că facebook-ul a tâmpit și ce a mai rămas de tâmpit din tineretul țării.
      Motivul 1: facebook-ul = hi5 = orice rețea de socializare e plină de scurtături importate de la americani și s-a găsit un cunoscător de limbă engleză să le traducă și proștilor care nu au nici cea mai mică tangență cu limba engleză (i s-a făcut milă). Proastă alegere a făcut acel luminat. Acum toată lumea e cu: wtf, omg, lol, brb. d(f)nd și lista mai poate continua.Ca să nu mai pomenim și de scurtăturile specifice românașilor gen: k, q, vb, knd, plm, pl etc.Pe lângă aceste scurtături au apărut și acele cuvinte care, din nou, nu au nicio tangență cu limba română, dar sunt scrise pe messenger: simpt, skumpik, somnik etc. (vă rog să mă iertați că mi-am pângărit tastatura scriind asemenea cuvinte, dar a trebuit să dau câteva exemple pentru cei neavizați). Datorită acestor scurtături (fie ele importate sau mioritice) și messengerisme (cuvinte care s-au născut pe messenger și acum fac parte din curentul cocapițiponcism) tinerii din ziua de azi au dat-o în bară la bac. Totuși e bine că mami și tati le-au pus în mână gadget-uri performante la care nu știu folosi nici măcar funcțiile elementare, darămite funcții avansate.
      În altă ordine de idei, am văzut că nu ne-am pierdut îndemânarea în a ne cultiva pământul (evident, virtual!). În momentul în care pui pe unul să lucreze pământul din care a fost creat cu muuuuuult timp în urmă, se uită la tine mai încruntat, te înjură de mamă (în cel mai rău caz iei o bătaie de nu o împarți cu nimeni) și apoi pleacă în trombă cu mașina cumpărată de tati.
      Motivul 2: counter strike-ul = e cel mai renumit joc din gama celor de împușcat. Dar de ce să îți pierzi vremea împușcând virtual niște personaje când ai ocazia să te înrolezi in armată și să apeși acolo pe trăgaci. Partea cea mai proastă e că acolo nu mai ai cum să dai restart. Ai fost împușcat, ești bun împușcat!
      În counter strike nu știi ce e aia disciplină, bărbăție și asumarea consecințelor faptelor tale. Acolo totul ți se cuvine. În viața reală ți se cuvine ceea ce lucrezi.
      Motivul 3: Băsescu - un anume care își permite să îl clasifice pe Alteța Sa Regele Mihai I al României ca fiind un trădător. Eu cred așa: dacă respectivul Băsescu ar fi fost în locul regelui, el ar fi dat țara în mai puțin de o secundă (altfel nu îmi pot explica de ce este pupincuristul americanilor). Pe de altă parte, nea' Băse' nici măcar nu e abilitat în a face astfel de afirmații. De aici avem un exemplu elocvent de lipsă de respect pentru cei ce au fost, încă mai există și au avut și ei contribuția lor în făurirea istoriei României.
      În concluzie, sunt mândru că sunt român și îi consider ca fiind dușmani ai țării pe cei care își lasă țara pentru un pumn de arginți.Vom ajunge o țară care nu numai că va ajunge mai rău ca Grecia, dar va fi un viitor foarte sumbru pentru noi, iar oameni gen "Dorel" care pune un ștuț de lemn la conducta de frână vor fi din ce în ce mai des întâlniți - trăiască sârma românească!
      Eu unul încă mai sper că vom ajunge o țară puternică din toate punctele de vedere.
      Încă o vorbă de duh: Dacă peștele se împute întotdeauna de la cap, atunci eu sunt coada. Ce e la coadă, e cel din urmă. Iar cel din urmă va fi cel dintâi!




      Numai bine!