„Va birui oare reacțiunea? Cei buni vor fârși jertfiți cum mieii cei nevinovați sfâșiați de fălcile lacome? Nuuu... Căci există o Providență care totul vede și totul judecă!”
Cei care au citit „Levantul” sau pe lângă urechile lor a trecut dramatizarea radiofonică, vor spune că unealta acelei Providențe este cavalerul Languedoc. Nu mai intru în detalii pentru că ce era de înțeles s-a înțeles mai ales în conjunctura zilei de 29.07.2012, zi care e decisivă pentru poporul român. În iarnă am simpatizat cu cei care strigau în Piața Universității, am avut senzația că va mai fi o revoluție reprimată brutal (ceea ce nu s-a întâmplat, din fericire!) și acum trăiesc din nou un deja vu, dar dacă îl trăiesc îl voi valorifica la maxim și voi face uz de dreptul câștigat prin sânge în 1989.
Atât este tot ce putem face pentru a menține vie amintirea lui Decembrie 1989 și a aduce un omagiu celor căzuți, torturați și dispăruți fără urmă în acele zile tulburi.
Azi s-ar putea să îmi expire apelativul „ciumpalac”, „vierme” sau cum am mai fost catalogat de cei pe care i-am desemnat să facă ce trebuia să se facă nu ce s-a făcut! Acum e rândul meu ca să îi lovesc acolo unde îi doare mai tare cu o armă foarte puternică a democrației, și anume, VOTUL. N-am să cer nimănui să voteze pro sau contra, pentru că e alegerea fiecăruia. N-am să oblig pe nimeni să meargă la vot sau să rămână acasă. Însă, oameni buni, nu uitați că dacă atunci când trebuie nu sunteți capabili să luați o decizie, după ora 23:00 orice regret este inutil!
Acum avem ocazia să ne facem vocea auzită, acum avem ocazia să le amintim că n-are importanță că suntem mici; suntem mici și mulți!
Hai România!
„Ai de spus ceva în viață?
SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!”
- Toma Caragiu
