Voi porni de la ipoteza că banul te scoate din casă şi din minţi. De ce? Am să vă explic în rândurile de mai jos.
Mai întâi, să definim banul. Banul este o bucată de material (metal, hârtie sau plastic) pe care este inscripţionată valoarea şi moneda.
De ce zic că banul te scoate din casă şi din minţi? Simplu. Pentru că situaţiile sunt complexe şi multe la număr, deci voi enumera câteva.
Mai întâi voi vorbi despre cerşetori cărora oricât le-ai da, tot nu se satură iar daca nu le dai, să te ferească Bunul Dumnezeu de lucrurile pe care le auzi venind din gura care invocă pe Dumnezeu, dar numai de ochii lumii. Aici vedem că s-a incălcat şi porunca "Să nu iei numele Domnului în deşert". Pe aceşti cerşetori, gândul banului şi de a se îmbogăţi stând cu mâna întinsă i-a scos din case şi din minţi. Alţii şi mai netoţi îşi expun copii la fel de fel de boli şi îi pun să cerşească în frig nişte bani pentru ca acei copii să facă bani şi să-şi poată întreţine viciul. Ceea ce e mai dureros e că totuşi autorităţile nu se implică în treaba asta. Chiar dacă e de altă rasă, acel copil merită şi el o şansă ca toţi ceilalţi.
O altă categorie de oameni sunt cei care reuşesc să facă o mică afacere şi le merge bine, dar cheltuie foarte mult pe alte nimicuri, lor nemairămânându-le aproape nimic. Şi aici fac referire la alcoolici, la cei care joacă la aparate şi la fumătorii de ţigări ieftine. Ei sunt primii care se afişează la TV că îşi dau foc, se aruncă de pe nu stiu ce pod, comit nelegiuiri sau se îneacă în propriul viciu. În subconştient, aceşti oameni sunt convinşi că pot mai mult, dar în conştient neagă chestia asta şi pun totul pe seama conducerii. Nu ţin cu absolut nimeni, dar nu poate statul să îţi aducă pâinea pe masă şi sa ţi-o felieze în faţă. E o vorbă spusă cu tâlc de bătrâni: "Dumnezeu îţi dă, dar nu iţi pune şi în traistă". Aviz amatorilor!
Oamenii despre care voi vorbi sunt oameni care deşi nu au o situaţie materială bună se descurcă aşa cum pot şi mai şi pun un ban deoparte. E adevărat, nu la bancă, ci la... ciorap. Ei sunt oamenii care nu prea au vicii şi dacă le au, mai diminuează sau reduc total costul viciului, fie din motive medicale, fie din motive financiare. Oamenii aceştia mai au şi o grădină pe undeva şi se duc să semene pământul ca să aibă mâncare sănătoasă pe masă şi să facă mişcarea pe care cei din Ministerul Sănătăţii ne spun sa o facem MĂCAR 30 de minute în fiecare zi. Din punctul meu de vedere, ei sunt cei mai câştigaţi oameni. Munca nu a înjosit pe absolut nimeni. Iar cine spune că nu mai este de lucru în ţara asta, se înşeală amarnic. Este de lucru cât vezi cu ochii, dar trebuie să ştii pe ce să pui mâna să te apuci de lucru.
Ultima categorie de oameni sunt cei care au atâţia bani, încât nu mai ştiu pe ce să îi mai cheltuie, aşa că fac ce fac şi umplu paginile ziarelor de scandal cu aventurile lor pe care au dat bani grei. Aceşti oameni nu mai au minte. şi ghiciţi din cauza cui? Evident, a banilor.
Vă mai las ceva de ascultat ca să meditaţi un pic.
Mai întâi, să definim banul. Banul este o bucată de material (metal, hârtie sau plastic) pe care este inscripţionată valoarea şi moneda.
De ce zic că banul te scoate din casă şi din minţi? Simplu. Pentru că situaţiile sunt complexe şi multe la număr, deci voi enumera câteva.
Mai întâi voi vorbi despre cerşetori cărora oricât le-ai da, tot nu se satură iar daca nu le dai, să te ferească Bunul Dumnezeu de lucrurile pe care le auzi venind din gura care invocă pe Dumnezeu, dar numai de ochii lumii. Aici vedem că s-a incălcat şi porunca "Să nu iei numele Domnului în deşert". Pe aceşti cerşetori, gândul banului şi de a se îmbogăţi stând cu mâna întinsă i-a scos din case şi din minţi. Alţii şi mai netoţi îşi expun copii la fel de fel de boli şi îi pun să cerşească în frig nişte bani pentru ca acei copii să facă bani şi să-şi poată întreţine viciul. Ceea ce e mai dureros e că totuşi autorităţile nu se implică în treaba asta. Chiar dacă e de altă rasă, acel copil merită şi el o şansă ca toţi ceilalţi.
O altă categorie de oameni sunt cei care reuşesc să facă o mică afacere şi le merge bine, dar cheltuie foarte mult pe alte nimicuri, lor nemairămânându-le aproape nimic. Şi aici fac referire la alcoolici, la cei care joacă la aparate şi la fumătorii de ţigări ieftine. Ei sunt primii care se afişează la TV că îşi dau foc, se aruncă de pe nu stiu ce pod, comit nelegiuiri sau se îneacă în propriul viciu. În subconştient, aceşti oameni sunt convinşi că pot mai mult, dar în conştient neagă chestia asta şi pun totul pe seama conducerii. Nu ţin cu absolut nimeni, dar nu poate statul să îţi aducă pâinea pe masă şi sa ţi-o felieze în faţă. E o vorbă spusă cu tâlc de bătrâni: "Dumnezeu îţi dă, dar nu iţi pune şi în traistă". Aviz amatorilor!
Oamenii despre care voi vorbi sunt oameni care deşi nu au o situaţie materială bună se descurcă aşa cum pot şi mai şi pun un ban deoparte. E adevărat, nu la bancă, ci la... ciorap. Ei sunt oamenii care nu prea au vicii şi dacă le au, mai diminuează sau reduc total costul viciului, fie din motive medicale, fie din motive financiare. Oamenii aceştia mai au şi o grădină pe undeva şi se duc să semene pământul ca să aibă mâncare sănătoasă pe masă şi să facă mişcarea pe care cei din Ministerul Sănătăţii ne spun sa o facem MĂCAR 30 de minute în fiecare zi. Din punctul meu de vedere, ei sunt cei mai câştigaţi oameni. Munca nu a înjosit pe absolut nimeni. Iar cine spune că nu mai este de lucru în ţara asta, se înşeală amarnic. Este de lucru cât vezi cu ochii, dar trebuie să ştii pe ce să pui mâna să te apuci de lucru.
Ultima categorie de oameni sunt cei care au atâţia bani, încât nu mai ştiu pe ce să îi mai cheltuie, aşa că fac ce fac şi umplu paginile ziarelor de scandal cu aventurile lor pe care au dat bani grei. Aceşti oameni nu mai au minte. şi ghiciţi din cauza cui? Evident, a banilor.
Vă mai las ceva de ascultat ca să meditaţi un pic.
Vasile Seicaru - Domnule maior
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu