1 Decembrie 2012

Imnul National al Romaniei - Desteapta-te romane

   O să încep prin a ura un sincer La mulți ani României, românilor, românismului și tuturor lucrurilor conexe acestei țări!
   Haideți să parcurgem un scurt episod istoric. Idealul Marii Uniri a prins rădăcini cam din cele mai vechi timpuri. O primă unire a fost înfăptuită de voievodul Mihai Viteazul în secolul al XVI-lea, dar asasinarea sa a atras după sine dezbinarea primei uniri. Idealul a rămas.
   La Bistrița, în 1848, Andrei Mureșanu a scris poezia „Răsunetul”. Știu că numele ăsta nu îți spune prea multe, dar ce zici de „Deșteaptă-te române!” ? Acum e mai clar? Bănuiesc că da, pentru că aceste versuri puse pe muzica lui Anton Pann au dat naștere IMNULUI pe care azi îl intonăm la începutul meciurilor de fotbal ale echipei naționale (de fotbal, etc., la Jocurile Olimpice când reprezentanții noștri urcă pe locul I al podiumului etc.) și pe care Marcel Pavel a avut nesimțirea să-l modifice după bunul plac!
   În 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Țara Românească și Moldova, s-a înfăptuit, în mod firesc unirea Principatelor Române. Totuși, această unire a fost recunoscută doar sub domnia lui Cuza, dar odată cu aducerea în țară a lui Carol I de Hohenzollern, Unirea Principatelor Române a devenit permanentă. Tot sub domnia domnitorului Carol I, am reușit să ne eliberăm de sub jugul otoman prin Războiul de Independență din 1877 - 1878. Atunci am câștigat și teritoriul Dobrogei (aviz amatorilor cărora le place să meargă la mare! Dacă nu câștigam teritoriul ăsta, ciu-ciu mare!). Anul 1881 a marcat proclamarea Regatului României, iar Carol I a fost primul rege.
   Primul Război Mondial a prins Regatul României aliat cu Imperiul Austro-Ungar, putere care a declanșat războiul la 1914. De aceea România nu a intrat în război decât abia în 1916.
   La 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a proclamat Marea Unire, iar la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat ca Rege al României Mari.
   Nu mai are rost să stărui asupra faptului că în perioada comunismului ziua națională a fost sărbătorită la 23 august, dată care a coincis cu arestarea mareșalului Ion Antonescu, pentru că acum e 1 Decembrie.
   După căderea regimului comunist Ziua Națională a fost fixată pe data de 1 Decembrie.

   Bun! După această istorisire sumară a evenimentelor istorice, am o singură rugăminte: BAGĂ LA CAP CĂ E ISTORIA ȚĂRII TALE, NU-ȚI DENIGRA RĂDĂCINILE ȘI ÎNVAȚĂ IMNUL NAȚIONAL!
   Ce m-a împins să redactez această rugăminte? Mai devreme m-am uitat la TV (probabil marea greșeală) pentru a vedea parada militară de la București și am rămas să văd și știrile. Închipuie-ți reacția mea când am văzut tineretul care nu știe semnificația zilei de 1 Decembrie. E bine că românul pomanagiu se strânge la fasole și cârnați oferiți moca. Unii mai au nerușinarea să spună că nu prea e bun ceea ce au primit. Atunci, stai și te întrebi: de ce a mai stat la coadă? Unii care chiar s-ar fi bucurat de acea porție nu cred că au avut acces. Ăștia suntem noi, și cu ăștia defilăm!
   Înainte să închei acest articol, vreau să îți supun atenției câteva cântece patriotice:

Corul Armatei Romane - Treceti batalioane romane Carpatii


Nicolae Furdui-Iancu - Noi romani din neam de frunte

   O întrebare am:
   Ești mândru că ești român?

„Ai de spus ceva în viață?
 SPUNE, CU CURAJ, PE FAȚĂ!”
                                      - Toma Caragiu